| |
|
| |
Noaptea,
când trec prin lanul de stele
aproape că ating
cu vârfurile degetelor
marginea
şoaptelor
tale.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Cristina -
2006-03-31 |
Calin, foarte frumoasa aceasta poezie a ta, poate mai putin sintagma "lanul de stele".cat priveste efortul ei(al almei) crede-ma, este destul de mare fiindca am incercat si eu sa citesc tot ce s-a postat si nu am reusit decat primele cinci texte ale primilor trei autori ( poate alma are si vreun program special, dar la mine chiar daca netul merge foarte bine, hermeneia se incarca foarte greu)
|
| cailean -
2006-04-01 |
De acord cu tine, mai ales cu partea că e foarte frumoasă. Când iese ceva, iese. Poate e cea mai "iese" a mea. La partea cu "lanul de stele" mai gândeşte-te. Acolo e tot şpilu'.
|
| francisc -
2006-04-01 |
daca as fi in locul tau as apuca cu ambele maini si as musca din ceea ce numim, generic, viaţă.
fiind o dedicatie si una intr-un context aparte, cred ca e atitudinea cea mai potrivita. asta ne da de gandit ca tb sa gandim mai mult cand scriem un comentariu cu dintii...
|
| Aranca -
2006-04-28 |
acest mic poem este o bijuterie. in mod deosebit, subliniez metafora palpabila pe care ai reusit sa o cizelezi in cuvinte putine, insa pline de o mare sensibilitate.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com