Ancuta Leonard -- cei ce n-aveau nume -- poezie

cailean - 2008-06-24

Sfat pentru Ancuta Leonard:

Mă apucasem să fac o critică a textului precedent, "Devenire...". Ca să ştie şi autorul unde se află, căci el însuşi mărturiseşte că, asiduu, caută. Dar la mijlocul paragrafului al doilea am renunţat. Era o totală lipsă de sens, mai ales având în vedere prima intervenţie a autorului la comentarii. Aşa că am luat textul următor, să vedem ce putem face.

Interesant este că după textul "Devenire...", înţelegem acum pe deplin starea "poetică" a autorului, şi ceea ce-l îndeamnă să scrie. De aceea nu este bine întotdeauna să publici chiar tot ce scrii, ori la îndemnul celor din jurul tău, a căror "hermeneutică" nu ştii precis în ce ape se scaldă.

Purcedem: Din start vă anunţ un lucru bun: nu va trebui să vă bateţi capul cu identitatea ori viziunea, poate starea limită ori sublimarea simţirii celui care, suntem anunţaţi în primul vers, va fi "crucificat ori decapitat", deoarece pur şi simplu dispare. Deci nu vă obosiţi, căci oricum "nimeni nu ştie mai multe". Partea interesantă e alta. (suspans!)

Venirea primăverii vrea să fie sensibilizată poetic. Nu e! Nimic notabil până când cineva cântă şi toţi beau şi mănâncă. Bon! Posesia: setea, lăcomia, pământ şi cer. Intră şi c. aici. Cu molima aferentă. Bon! Mai departe mor peştii. Faptul că i-au îngropat în pământ vrea să fie, probabil, o surpindere poetică. Ei bine, nu e! Acum tac, dar mai târzior, ce e important, iar cântă cineva, iar beau, iar mănâncă. Şi c. bine-nţeles.

Hop războiul! Arme / iubite vrea să fie un contrast poetic. Nu e! Urmează episodul Romeo şi Julieta, dar pe lângă otrăvuri mai avem brânză şi mămăligă, tot tacâmul. Iar cântec, iar beau, iar mânăncă. Da, şi c., v-aţi prins.

În toiul petrecerilor, "vin pe piept" "sânge din piept" vrea să fie un alt frumos contrast poetic. Nu e! Nimeni nu zice nimic, dar toţi cântă. Şi c., aţi ghicit. Partea finală se vrea o reiterare sublimată a temelor amintite toate mai sus: vin, sânge, moarte, linişte, viaţă, noapte etc. Ei bine, nu e! (Notă: apare "lapte negru", care pe mine m-a transpus poetic în jocul acela "lapte-gros" unde toţi sar pe spinarea celuilalt). E într-adevăr un talmeş-balmeş. Liniştea în ecouri vrea şi ea, la sfârşit să confere o universală împăcare, o curgere a tot şi a toate. Nu reuşeşte.

Am încercat cu toată puterea să văd în "cei ce n-aveau nume" nişte eroi. În adevăratul înţeles al cuvântului. Cu slăbiciunile, tabieturile, ticurile, glumele, morţile lor, cu iubirile şi disperările lor. Cu rănile lor vorbitoare. Nimic.

Deci sfat: deocamdată lasă-te de scris. Trăieşte-ţi tinereţea, dă curs fanteziilor, fă tot ce-ţi trece prin cap, dar lasă-le!, nu scrie despre ele. Şi dacă vreodată, cine ştie când, îţi va zbura gândul absolut întâmplător la altceva, la ceva cu care nu te-ai întâlnit niciodată până atunci, poate ar fi bine să începi să te gândeşti dacă n-ar fi o idee interesantă să scoţi o coală albă, nouă, din sertar.

queen margot - 2008-06-24

eu vad in acest poem o satira la adresa unor oameni ce se cred dumnezei dar care cu respiratia lor urat mirositoare infecteaza totul, pana si scrisul ...e vorba de acei initiati care nu isi mai incap in piele si vor tot, ca si cum pe pamant e loc doar pentru ei iar cine nu e cu ei le e dusman, e vorba de acel tip de personalitate tiranica ce striveste o alta viziune asupra rasaritului, e un poem sensibil scris la nervi, in spatele lui e un suflet poate in deriva.. imi aminteste de un vers eminescian> nu credeam sa invat a muri vreodata.
are ca atmosfera ceva din groapa lui eugen barbu dar se simte in adancuri o particula din vehementa unui villon. ce spuneti de aceasta perspectiva asupra textului?

e vorba de excluderea individului dintr/un cerc, episodul romantic nu e a la romeo si julieta ci are ceva din rigoletto a lui verdi, ingenua e atrasa in mrejele seducatorilor de profesie si aruncata in noroi... totul in jurul mesei, pestele il vad ca pe un simbol crestin, de aici ingropaciunea...un martiriu modern in numele ideii... cand am lecturat prima data textul am ramas cu aceasta impresie, acum dupa a doua lectura inclin sa cred ca nu m/am inselat.

daca tot e sa dam sfaturi...o singura spada nu se arunca niciodata ...aceea a cuvantului...
limbajul virulent e semn al durerii, al revoltei...e bine sa nu aruncam oamenii si literele la gunoi, vor mucegai insa nu uitati ca exista o estetica a uratului si a florilor de mucegai... pentru ca tot vorbesc o latina ciudata, mi se pare ca in acest context omul e un umnezeu adica un dumnezeu caruia /i lipseste prima litera esentiala..D..de la dragoste.

paiele, dragii mei, paiele ne dor ..ca barnele...barnele sunt pana la cerul egosimului nostru de inalte...

bobadil - 2008-06-24

Textul asta mi-a placut in sinergie cu anteriorul.
Iar sintagma "curvele lor ramaneau curvele lor", de fapt un lait-motiv al poemului, este profunda dovedind o cunoastere amanuntita a fenomenului.
Eu cred ca la Hanul Ancutei Leonard ar trebui incurajat mai mult sa scrie.
Pentru ca o face din ce in ce mai bine.
Andu

Dihania - 2008-06-24 Penita

îmi place atît de mult povestea în sine, dar si cum curge; creezi o atmosfera îndemînoasa, calduta, plina, în care se traieste cu adevarat, la lumina facliilor. si ce daca mesenii nu vor lasa vreun nume, la urma urmei?

un text mare

cailean - 2008-06-25

Scuze pentru revenire, mi-am spus punctul de vedere şi nu simt nevoia vreunei replici, dar s-a pomenit aici de un fundamental vers eminescian, fără însă a fi citat. Probabil versul la care se face referire, si pe care mulţi îl consideră esenţa poeziei ori a sufletului românesc sună aşa:
"nu credeam să-nvăţ a muri vrodată".

Şi pentru că tot m-am apucat să scriu şi am atins acest vers delicat, nu mă pot opri de la a cita şi cunoscuta "replică" pe care Nichita Stănescu o dă versului amintit:
"Tristeţea mea aude nenăscuţii câini
pe nenăscuţii oameni cum îi latră".

Acum Ancuta poate fi mulţumit. Chintesenţa poeziei româneşti e la el pe pagină.

Dihania - 2008-06-25

totusi, unele chestii pot fi cizelate in text

batranutragator - 2008-06-26

multumesc.

calin catalin cailean
domnule,

ma bucur ca aveti rabdare si sa ma cititi si ma comentati. va asigur ca efortul dumneavoastra va fi rasplatit.

bobadil, cu cine tii in finala campionatului european de fotbal?

dihanie, ma bucura semnul tau, in felul lui coincide cu alte pareri.