| |
|
| |
o hīrcă-i fiecare zi pīndind la capătul nopţii
printre dinţii demult măcinaţi vrea să soarbă tot
toate cuvintele mi-e teamă
la un moment dat n-o să mai am ce să-ţi scriu
şi e atīt de aproape īncīt simt
părul ei īncīlcit printre neuronii mei
ghearele lungi īnfipte pīnă-n esofag chițăitul
e atīt de aproape ziua aceea hīrcă
cu turma ei de şobolani flămīnzi de suflete
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com