| |
|
| |
E clipa aceea de-o seamă c-o viaţă
Ce-şi curmă profetic păreri din trecut;
Icoane rapace de vene se-ascut,
Delirul din urmă cu limba înhaţă
Un suflet de ceaţă
Cu oase de lut.
E clipa aceea când lipsa te poartă
Prin codri-amintirii, smintit şi naiv,
Cu sângele-n talpa câlcând rogvaiv,
Când versul slugarnic îţi pare o artă
Cu pricina spartă
Şi rostul tardiv.
E clipa aceea în care regretul
Prăşeşte absenţa în colţuri cu var,
Sub idolii firii se-nchină barbar;
Când fiece geamăt îşi află poetul
Sfârşindu-şi concertul
În chip solitar.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| montecristo -
2008-06-20 |
A.A.A.,
încearcă dom'le ceva mai slăbuţ, că avem nevoie de 'mneata! :)
...acum să vezi peniţe!!! ;)
Respect,
Cris
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com