Pierdut Pen Name

Login

Pierdut Parola

Inscriere

 
   
 

poezie
generala

devenire întru bărbat şi femeie

de Ancuta Leonard (batranutragator)
autor hermeneia





abia aştept să te strâng în braţe
e frumoasă dimineaţa asta
şi pielea ta mai are încă aburul nopţii
e numai bine să ne cuprindem

încă mi se lipesc pleoapele
ochiul refuză lumea
sau nu vrea să creeze spaţii pe unde ar putea să iasă partea ceea de vis în care
pielea ta e un covor nesfârşit sub tălpile mele
alerg
mă prăbuşesc
covorul se răsuceşte peste mine
perii lui secretă sucuri gastrice
mă devoră precum o floare carnivoră
lihnită de foame de dragoste
o plantă căţărătoare care se hrăneşte cu fluturii ce roiesc în jurul inimii aprinse ca un semafor roşu
când se va face verde vor trece mai departe
vor coborî până în genunchi în sânge sub unghii
în buze în spatele ochilor
între îmbrăţişări
ard
se topesc
se scurg asemena nisipului dintr-un deşert
risipit printre degete

îmi spui: o să te sărut cu ochii închişi
lung
ca şi cum aş cauta să descifrez bucăţica de madlenă a lui proust
trupul tău e jumătate citric jumătate madlenă

ştiu că dacă trupul tău ar fi o cafea
de îndată ce aş gusta
nu aş mai adormi niciodată
şi nici nu m-aş trezi
te-aş iubi într-o prelungire a nopţii
cu perdelele trase
lumina să intre filtrat printre noi
încă trupul meu adormit
relaxat
moale
blând
se va trezi greu
pe măsura ce facem dragoste
de parcă am fi în ultima vacanţă din liceu
va dura destul
pâna fiara va ieşi la iveală
ea ne va înveli în dureri plăcute
colţii ei vor creşte în noi ca nişte stalagmite în peşteri
un tunel o poartă stelară
care ne va duce direct în visele noastre devenite realitate

ne trezim undeva într-o grădină sălbăticită asemenea unui animal rămas fără stăpân
cu multe sălcii cu ochiuri de apă tulbure
taci mult
doar mă priveşti
uneori te incomodează cuvintele ştiu asta
şi mie mi se întâmplă
te sărut
apele se limpezesc
ce nevoie avem de atâtea cuvinte
doar câteva ne trebuie
să le îngrop în tine alte câteva
le-aş ridica zmee pentru mai târziu
mai sunt unele pe care le-aş arde definitiv
să nu mai fie spuse de nimeni niciodată

mi-ar plăcea să călătorim
peste tot în lume
să facem dragoste mereu în alt pat
mereu pe alte coordonate
lăsând în urmă prezervative pline cu poezii tocite
şi cuvinte neînţelese de nimeni

îmi spui că mă vezi uneori purtând un turban indian pe cap noaptea mi l-ai desface
eu ţi-aş despleti părul
senzual
tandru
gura ta are cei mai frumoşi ochi pe care i-am văzut vreodată
te-aş îngropa sub săruturi
ziua ar fi un lung preludiu al nopţii
iar noaptea s-ar întinde mai departe
până unde nu se mai simt forţele de atracţie şi respingere din univers
acolo unde cele mai îndepărtate stele ne văd
şi se îmbujorează emoţionate

dacă sărutările tale m-ar ataca
din buze mi-aş face scut
ne-am hârjoni precum puii de tigru
apoi ne-am aşeza într-o poiană lângă braşov
am mânca fiecare jumătate dintr-o lamă de gumă
s-ar face instantaneu iarnă ca în reclamele alea
soarele ar apune la amiază
pe pârtia de schi s-ar aprinde nocturna
noi ne batem cu zăpada
ne batem cu întuneric
ne lovim cu îmbrăţişări
vom scoate sălbăticia prin pori
îţi cuprind gâtul de căprioară
voi muşca până sângele va plesni ca un os
apoi voi spune mor
şi voi veni deasupra ta
până ai să te trezeşti complet
mă vei simţi zvâcnind în tine asemenea unui războinic rănit
care doreşte cu tot dinadinsul să ramână în viaţă

îţi doreşti să fie pe cât de scurt pe atât de puternic
zăpada doar o plapumă pe care o azvârlim
înăbuşiţi de tulburările sângelui
vom aşeza o haină pe jos ne vom săruta ne vom muşca ne vom alinta cu palme peste coapse
vom face un cocon în jurul nostru din noapte din luminile de pe pârtie
din strălucirea zapezii din şoarecii care vor veni să se încălzească la noi
şi din lucirile unor ochi iscoditori
care ne urmăresc şi de care nu ne pasă
facem dragoste ca şi cum ar fi sfârşitul
sfârşitul acestei lumi sau al oricăreia dintre lumile posibile
noi vom merge mai departe
într-o lume a noastră
în care îţi las urme pe gât în care te vor durea genunchii
în care nu-ţi mai simţi buzele
în care îţi amorţesc maxilarele
în care ţi-ai tăia pleoapele cu foarfecile
să nu adormi niciodată să mă poţi privi pe săturate
în care de crăciun m-ai împodobi cu sărutări
apoi te-ai hrăni cu seva din coapsele mele
apoi te vei aprinde ca un felinar
iar flacăra se va topi şi va curge în mine
inelele tale vor sublima
iar răsuflarea ta fierbinte
îmi va arde toate căile sângelui
atunci te voi săruta puternic
pînă mă vor durea dinţii
voi sufla atât de multă viaţă în tine
încât îmi va amorţi limba

apoi ne vom prăbuşi în pat ca într-o altă zăpadă
flămand voi veni peste tine un urs fără blană
te voi frânge în braţe
îţi ascult cântecul oaselor când pârâie
îţi adulmec feminitatea ca pe o pradă demult visată
apoi mă înfrupt din tine
până îţi dau lacrimile

îţi doreşti să te strâng puternic în braţe
până te las aproape fără suflare
flăcările focului din şemineu
ard imitând dansul trupurilor noastre
torente din mine
peste
torente din tine
te dezbrăc aşa cum decojesc un copac
căutându-i esenţa
să îmi fac un arc din inima lui
inima mea ţi-aş pune-o pe cap
şi aş trage în ea

ştiu
eu sunt setea
ce arde pe gura unei cupe goale
ca şi cum alte braţe m-au făcut să-mi fie din ce în ce mai sete
să te întâlnesc

dacă mă întind cu umerii pe pământ
tu eşti umbra copacului ce iese din mine
umbra care se întoarce sub pielea mea
îmi călăuzeşte visele către visele copacului
muşc din fructele lui
aşa cum ţi-aş muşca umerii
îmbrăţişezi trupul noduros
îţi întinzi până la refuz mâinile în jurul lui
până simţi că te rupi în două
se deschide atunci o poartă în tine
ce duce către celălalt tărâm
acolo unde putem umbla goi
cu dragostea la vedere
o lume care nu e făcută decât din culori şi din noi
ca şi cum am locui într-un tablou uriaş
unde când facem dragoste ni se amestecă luminile şi pictam universul
o nouă creaţie a lumii
voi invada atunci toate cotloanele tale
voi picta cu foc peste orice umbră din tine
îţi vei deschide porţile ca o cetate izbăvită de blestem
atunci o să te văd deasupra mea
uriaşă
cabrându-te sălbatic
ca şi cum mâinile mele s-ar prelungi proiectându-te în cosmos spre soare
ca şi cum ochiul meu ar arunca în ochiul tău un fir al ariadnei
ca şi cum partea din trupul meu care intră in tine ar fi un pilon de oţel
pe care te-ai coborî din ceruri la picioarele mele

ne-am iubi cu atâta evlavie
încât vor mai adăuga doi sfinţi în calendare
ne vom iubi atât de pătimaş
că vor completa numele păcatului cu numele noastre

ne vom iubi
ne vom măsura vieţile cu palmele
cu săruturile
cu distanţele lipsă
vom face din iubire un domino în care piesele se vor dărâma încontinuu
aşa ca o nesfârşită cădere în gol
tu vei deveni femeie
eu bărbat
când ni se vor întâlni privirile vor fecunda
atunci voi face dragoste cu tine
până îţi voi rupe himenul inimii






2008-06-18
276


batranutragator

Cele mai noi texte publicate

alergic la orice formă de speranţă - batranutragator- (poezie)
sabaca - batranutragator- (experiment)
twists - batranutragator- (poezie)
welcome to the machine - batranutragator- (poezie)
frankenstein - batranutragator- (poezie)
dincolo de zidul morţii - batranutragator- (poezie)
slimlight - batranutragator- (poezie)
double dealer - batranutragator- (poezie)
disSonance jasz (new sequence) - batranutragator- (poezie)
hotel fetish - batranutragator- (poezie)


Cele mai noi comentarii

multumesc pentru aprecieri.... de batranutragator
la sabaca

ma deranjează aşii... de batranutragator
la Gânduri cu picătura

domnule King am mai... de batranutragator
la capetown

va multumesc mult... de batranutragator
la twists

merci de atentionare,... de batranutragator
la welcome to the machine

 
  comentariile se pot face numai după ce vă logaţi

  comentarii la acest text


bobadil - 2008-06-18    
Leo, pe bune acum, tu te vezi recitand poemul asta in fata unei audiente mature dar sincere (si cu varste sa zicem, peste 15 ani) si sa ajungi la sfarsit (la sfarsitul lecturii adica) fara sa starnesti un ras general?
Eu unul am ras cu lacrimi cum n-am mai ras de la Mr. Bean incoace.
Iar la final era sa fac incurcatura severa de maxilare, noroc ca mi-a sunat telefonul si mi-a distras atentia, apoi cand am revenit imi mai scazuse nivelul adrenalinei.
Leo, vrei sau nu sa ma crezi, poemul tau poate fi genial si poate avea audienta in sensul in care in Romania acum lumea se da pe spate la manele si la Hi-Q... and such. Daca asta vrei, nu trebuie sa te mai zbati, esti acolo deja.
Daca insa vrei altceva, atunci trebuie s-o iei de la capat
Cu drag,
Andu
P.S. Si sa stii de la mine care-s batran ca daca doua pareri sunt impartite, cineva poate avea dreptate, nu aplica statistica aiurea.

batranutragator - 2008-06-19    
andule,

intr-un fel ai dreptate, nu ma vad citind cele de mai sus in fata niciunui fel de audienta.
cu toate astea stiu ca majoritatea persoanelor de sex feminin cu varste cuprinse intre 16 si 99 de ani suspina cand cintesc astfel de versuri. e verificata treaba.

apoi, acest tecst e intr-un fel si in altul. mi s-a spus ca e sublim, eu insumi cred ca daca as citi astfel de versuri si nu as avea dispozitia necesara as rade ca tine. asta e. nu pt mine sau pt tine sunt adresate aceste versuri, cu toate ca eu le percep altfel. in plus, pot sa pun pariu ca nu vei fi in stare sa scrii altele mai bune ca astea, pe aceeasi tema.

bobadil - 2008-06-19    
Ai cam pus punctul pe "i" Leo si cu sinceritate chapeau-bas! Imi ramane doar sa te rog poate mai postezi si ceva asa, pentru mine si pentru tine, nu mult... un tecst cum zici tu, acolo.
Cu drag,
Andu

queen margot - 2008-06-20     Penita
pentru originalitatea versurilor din inima poemului:

ochiul refuză lumea sau nu vrea să creeze spaţii
pe unde ar putea să iasă partea ceea de vis în care
pielea ta e un covor nesfârşit sub tălpile mele

covorul se răsuceşte peste mine
perii lui secretă sucuri gastrice
mă devoră precum o floare carnivoră lihnită de foame de dragoste
o plantă căţărătoare care se hrăneşte cu fluturii ce roiesc în jurul inimii aprinse ca un semafor

o să te sărut cu ochii închişi ca şi cum aş cauta să descifrez bucăţica de madlenă a lui proust

gura ta are cei mai frumoşi ochi pe care i-am văzut vreodată

dacă sărutările tale m-ar ataca din buze mi-aş face scut

apoi ne vom prăbuşi în pat ca într-o altă zăpadă
flămand voi veni peste tine un urs fără blană
te voi frânge în braţe îţi ascult cântecul oaselor
îţi adulmec feminitatea ca pe o pradă demult visată

torente din mine peste torente din tine
te dezbrăc aşa cum decojesc un copac căutându-i esenţa să îmi fac un arc din inima lui

alte braţe m-au făcut să-mi fie din ce în ce mai sete să te întâlnesc

o lume care nu e făcută decât din culori şi din noi ca şi cum am locui într-un tablou uriaş

ochiul meu ar arunca în ochiul tău un fir al ariadnei

ne-am iubi cu atâta evlavie încât vor mai adăuga doi sfinţi în calendare

vom face din iubire un domino în care piesele se vor dărâma încontinuu
aşa ca o nesfârşită cădere în gol
tu vei deveni femeie
eu bărbat
când ni se vor întâlni privirile vor fecunda
voi face dragoste cu tine până îţi voi rupe himenul inimii

Alte comentarii sunt de prisos.


cailean - 2008-06-20    
Text ca-tas-tro-fal! Spre deosebire de Andu eu mă strâmbam de parcă aş fi mâncat mere acre. Cu perje. De obicei mă ţin deoparte la astfel de texte, dar aici m-am văzut nevoit să spun asta, întrucât mai deunăzi credeam că văd ceva pe la tine. M-am înşelat. Era invers.

Profetul - 2008-06-20    
parerea mea? avem de-a face cu o prosteala. si e o rusine sa apara asa ceva pe hermeneia. nu contest ca prin unele locuri ar mai exista idei care s-ar fi putut metamorfoza in poezie. dar textul acesta, asa cum este aici este o jignire la adresa ideii de literatura. si poate asta se si vrea. cineva spunea pe aici pe undeva ca din orice se poate face poezie. am impresia ca tot mai multi cred ca asta inseamna ca orice aruncare cu prastia in balta mahalalei va naste niste rotocoale care se vor numi poezie. s-ar putea sa fiu numit elitist, formalist, optzecist, modernist sau mai stiu eu ce, dar nu cred, nici in cele mai lejere momente ale mele ca orice abureala si insirare de ziceri din astea erotice pe care le soptesti pe marginea canapelei intre doua ejaculari este neaparat poezie. si ca veni vorba de asta, observ in ultima vreme ca tot mai mult se scrie despre experienta sexuala. sub toate formele. am senzatia ca pentru destul de multi tot universul si realitatea s-au redus la asta. nu ca nu ar fi o experienta extraordinara si determinanta in existenta umana dar evident ca pina si pepene daca maninci o saptamina intreaga probabil ca dai in diaree. adica, ce vreau sa spun.. farmecul si puterea unui mesaj nu rezida in obsesia cu care il invirtim deasupra capului intr-un obsedant dans al imperechierii. ci dimpotriva, arta este esentializarea si metamorfozarea experientei întru inefabil si estetic

...poate va urma

alma - 2008-06-21    
Am auzit ca se publica in FHM sau in Playboy chestii din astea. Dar nu asa, in episoade scurte. Faci un ban cinstit. Mai scrie asa, dar publica acolo, nu aici.

batranutragator - 2008-06-23    
am impresia ca sunteti cam rautaciosi. cel putin o parte din voi. parerea mea e ca participand la un atelier de poezie, si vazand crasa mea lipsda de talent, ar trebui sa ma sprijiniti, sa ma ajutati sa depasesc momentul. asta ar fi trebuit sa fie atitudinea. or, in halul in care imi scrieti, mai degraba imi inchipui altceva. multumesc singurei pareri pozitive. probabil ca e un om care stie sa perceapa si sentimente mai nobile.

Profetul - 2008-06-24    
sînteți simpatic domnule batranultragator. raspunsul e clasic. bine ca sinteti insa pasnic.

francisc - 2008-06-24    
din cate stiu sexul este un lucru bun, Dumnezeu ni l-a dat. Iar a face dragoste cu o femeie, intr-un cadru intim sau in cadrul unui poem, este de asemenea un lucru bun.

queen margot - 2008-06-24    
Eu cred ca acest poem e un dar al barbatului catre femeie de sarbatoarea Sanzienelor, chiar daca vorbeste despre iarna..e atata frumusete in text, nu e doar eros e si agapaos, cei doi comunica intr/o lume a lor, fluida. e un poem cu sange fierbinte dovada ca autorul e un tanar. e un imn adresat iubirii asemeni anticilor, e o oda catre eva si nu cred ca poetul merita jignit pentru asta. nu e vorba de lipsa de talent ci de o alta perspectiva a receptarii textului. cum in arta nu exista sablon, nu ne ramane decat sa lasam timpul sa decida daca se va asterne praful peste acest text sau va deveni una cu praful sau dimpotriva, pulberea de sanziana il va face sa straluceasca in sufletul generatiilor ce vor veni si il va pastra proaspat asa cum e astazi.


Profetul - 2008-06-24    
"pulberea de sanziana il va face sa straluceasca in sufletul generatiilor"... wow!! mai trebuia si un "conducatorului iubit" si daca inchideam ochii ma simteam la consiliul culturii si educatiei socialiste.
cine a jignit si pe cine a jignit queen margot? va rog, exemple si nu mai aruncati cu petarde din astea fumigene. am senzatia (onesta) ca nu se mai poate percepe diferenta intre critica (evident acerba) si jignire. eu zic ca daca va considerati "oameni de arta" sa nu faceti confuzii din astea.
am si eu inca o intrebare catre comentatoarea precedenta: "cum in arta nu exista sablon, nu ne ramane decat sa lasam timpul sa decida " -- ce vrea sa insemne asta? ca eu sint asa mai inginer si pricep mai greu. care va sa zica "a nu avea sablon" sau subler sau mai stiu eu cum vreti sa ii spuneti este cumva echivalent cu "nu exista posibilitatea de a analiza critic sau a exprima o critica fata de o presupusa lucrare artistica"? ca sa ma lamuresc si eu. nu de alta da' eu, naivu' de mine, de cam doi ani si jumatate am pus aici posibilitatea de a comenta tocmai cu gindul la CRITICA si ca sa vezi, descopar acum ca de fapt singurul mod in care se poate comenta este doar adulatia de genul "pulberea de sanziana". oare asa sa fie? am si eu nevoie de o lamurire, nu ma lasati in bezna...

AdaBarc - 2008-06-24    
mi-a luat o vreme pana sa ma decid ca citesc tot 'poemul'. faptul ca e slab dpdv literar nici autorul nu contesta, faptul ca este absolut trecut in uitare de catre autor insusi si probabil imediat actului de creatie iarasi este evident. cred ca este un soi de vrajeala;)

catre autor:

sterge tot, uita ca ai scris asa ceva:))))))))
te rog eu, adica ajuta anumite persoane, sensibile din fire sa nu cada in penibil. arata indurare pentru sexul 'slab'.
era sa fiu si eu vrajita de aceasta infuzie extrem de dulce, acel dulce care devine gretos...

salutari

Dihania - 2008-06-24    
ancuto, esti curajoasa sa postezi asa ceva. la urma urmei, ti-ai luat si-o penita. poate ca a meritat riscul

batranutragator - 2008-06-26    
apreciez mult faptul ca va intereseaza scrierile mele fie ele bune sau execrabile. nici voi nu prea sunteti omogeni, cand hais cind cea.

imi pare bine ca exista critica. ea ma face mai puternic.

am auzit o voce pe aici care ar face bine sa taca. stie ea care.