| |
|
| |
Din talpă îmi creşte o rădăcină
Ce-n lacrimi îşi varsă seva salină
Nufăr ce-n mâl m-ascund de lumină
Prin verde solzoasă şi rece tulpină.
M-afund şi mă-nvârt, pe mal încolţesc
Spre cer îmi întind lăstari ce mustesc
M-agăţ de o stea şi-n noaptea cea grea
M-arunc şi erup, sămânţa-i prea grea.
Mă-ntind şi-nfloresc, cărări dăltuiesc
Spre tine tânjesc, să te întâlnesc
Nimicul pătruns aşteaptă răspuns
Eşti, sunt, suntem şi la tine-am ajuns.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text

| hialin -
2008-06-16 |
Textul devine aritmic prin ultimul vers, se vede ca ati tinut la idee, dar nu suna bine. Rima grea / grea in strofa doi. "noaptea cea grea" este un streotip mare la fel ca "Spre tine tânjesc, să te întâlnesc".
Ideile imi par fortate, constructia la fel. Cred ca ati putea incerca o alta abordare...
Ialin
|
| cailean -
2008-06-16 |
Rimele, da, sunt facile, încearcă să faci să rimeze părţi de vorbire diferite (adică NU substantiv cu substantiv, verb cu verb etc.). Aritmia e înlăturată de cititor: "suntem" se citeşte cu accent pe "e". Are voie.
|
| hialin -
2008-06-16 |
Cailean eu cred ca este o idee preconceputa. Vrei sa spui ca orice rima substantivala este banala ?
|
| cailean -
2008-06-16 |
Emil, nu neapărat, o poţi îmbrăca frumos. Dar în cazul de faţă cred că ar fi un bun punct de plecare pentru reconstrucţie.
|
| A.A.A -
2008-06-16 |
...Aritmii sunt mai multe, dar vreau să mă refer aici la sintagma "rimă banală". În două cuvinte: o rimă banală este aceea care pe lângă faptul că se formează din aceeaşi parte de vorbire, are şi temrinaţii multiple. Concret: rimă banală -frumoasă/duioasă. (oa - să) Vedeţi câte temrinaţii există.
Rimă rară, extrem de rară, deci ne-banală: ochii - rochii.(o - chii - căte temrinaţii?) Atenţie! Într-adevăr, această rimă este eprimată, dar nu banală.
Toate bune!
A.A.A
|
| A.A.A -
2008-06-16 |
eprimată - perimată
|
| niculescu -
2008-06-16 |
titlul - apocaliptic
nu respecti metrica
prima strofa
silabe : 11/ 11/ 10/ 12
strofa a doua si a treia : 10
aritmia incepe din prima strofa
si sfarseste tragic in ultima strofa "să te întâlnesc" si "Eşti, sunt, suntem şi la tine-am ajuns."
"m-ascund de", " şi-n noaptea" - inestetic
"M-afund şi mă-nvârt", "M-arunc şi erup", "Mă-ntind şi-nfloresc" - imi imaginez ca faci de toate, dar e prea scurta "poezia" ca sa-ti permiti sa faci atatea
eu nu sunt de acord cu utilizarea omonimelor sau cuvintelor polisemantice in rime desi nicaieri nu se interzice lucrul acesta (consider ca autorul care apeleaza la astfel de trucuri are un vocabular sarac) , prin "noaptea cea grea" - inteleg - densa, iar "sămânţa-i prea grea" - cantareste greu
"prea grea" - paronimie "fumata"
diftongul ascendent "ea" utilizat in exces in versul 3 din strofa a doua, precum si in versul 4 (de parca nu era destul) devine refren , cred ca i-ar sta bine pe-o linie melodica de succes ya
ops era sa uit de "esc"-uri
cat despre calitatea literara prefer sa-mi tin parerea sub limba:)
cu respect
Ion Nimerencu
|

|
|