| |
|
| |
trecīnd prin noi
orele se sparg de ciment
globuri uriașe de timp
la intervale insuportabile
minutele se īmprăștie
stropesc pereții gīndurile gardurile
pantofii prăfuiți ai oamenilor
zdrențele cerșetorilor pietrele privirile
secundele se preling īn adīnc
pipăind un rost o fisură
printre cărămizile desfigurate ale zidurilor
īmpietrite promisiuni violate īn poziții grotești
cu ochii holbați īn gol nefiresc ne privesc căutīnd
un refugiu īn acest labirint flămīnd invizibil și mut
īntre același sfīrșit și un alt īnceput
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| bobadil -
2008-06-08 |
Virgile, nu imi vine sa cred ca tocmai TU ai putut sa inchei poemul asta cu un cliseu asa de mare cum este acest "alt inceput"... sau ai inceput sa asculti Compact la ipod? In rest, mi-a placut poemul, mai ales "promisiuni violate in pozitii grotesti"... chiar ar fi mers "promisiuni violate pe la spate"... dar poate ca regulamentul ar taxa aceasta exprimare, dar cred ca e mai ok asa, sincer.
Andu
|
| Profetul -
2008-06-08 |
Andu, nu ascult Compact. De fapt NICI NU STIU cine e Compact. Asa ca am un alibi perfect. Finalul imi apartine in totalitate.
Despre "promisiunile violate" daca as fi spus pe la spate ar fi fost ridicol de banal. Aproape manelist. Eu prefer insa sa am stil. Stilul sugestivitatii. La urma urmei am senzatia ca tu esti pasionat de cit de brutala si trosnitoare e o imagine. Eu nu ma dau in vint dupa asa ceva. Ma intereseaza mai mult complexitatea senzatiei reverberate in cititor decit valoarea pornografica. Anyway, cam asa ceva.
|
| bobadil -
2008-06-08 |
Right 100% Virgil. Insa acel "un alt inceput" e a lui compact "nu stiu ce ai fi vrut/ poate un alt inceput" - fata din vis cred, un text cu mesaj foarte raspindit la generatia noastra. De aceea poate ca ar merge evitat... sau rebranduit...stiu si eu?
Chiar si cu toate astea, poemul sta in picioare,
Andu
|
| vladimir -
2008-06-11 |
Desi nu comod de citit datorita abundentei imaginilor poezia isi arata virtutile ca un vin vechi care nu se lasa descoperit de la inceput ci trebuie talmacita, filtrata prin imaginarul individual al fiecaruia dintre noi... poate de aici ideea oglinzii in locul mult prea "femininului" recurs la esarfa.
"gīndurile gardurile" are o sonoritate aparte... aproape ca mi-a adus aminte de Eminescu.
Partea aceasta este de degustat... "īmpietrite promisiuni violate īn pozitii grotesti/cu ochii holbati īn gol nefiresc ne privesc căutīnd/un refugiu īn acest labirint flămīnd invizibil si mut".
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com