Virgil Titarenco -- cea mai mare problemă II -- poezie

marea problemă a noastră a oamenilor
este faptul că gîndim
nici reproducerea nici dejecţiile
nici zgomotele guturale nici mişcările sau urmele materiale
nu sînt atît de problematice
şi nu ne complică atît de mult viaţa
precum actul acesta imperceptibil al gîndirii
imaginaţi-vă că oamenii ar înceta să mai gîndească
doar cîteva ore
sau o după amiază întreagă
s-ar face brusc linişte
poate un strigăt pe ici pe colo
s-ar mai auzi
o izbucnire carnală un debuşeu hormonal
dar în general linişte
ar deveni dintrodată inutil televizorul
intenetul cărţile ziarele
toate lucrurile acestea pe care le folosim
cînd gîndim observăm analizăm
e foarte posibil vom avea o relaţie mult mai săracă între noi
mult mai bazală mai primitivă
dar oare cîte conflicte cîte migrene cîte uneltiri
cîte minciuni şi cîte manipulări
nu ar dispare în acelaşi timp
am fi pentru o după amiază nişte fiinţe negînditoare
îmbrăcate în haine
şi e posibil ca după aceea să ne trezim mai puţin îmbrăcaţi
sau în poziţii şi locuri jenante
sau de-a dreptul compromiţătoare
e posibil să descoperim că am făcut lucruri pe care nu am fi acceptat să le facem
dacă am fi avut mintea întreagă
dacă am fi gîndit
şi totuşi undeva într-un colţ ascuns al inimii
am privi cu invidie şi fascinaţie
acele ore şi acele lucruri care ni s-au întîmplat
în acea după amiază în care nimeni absolut nimeni nu a gîndit nimic