| |
|
| |
Când pleoapele se zbat... de somn le spânzuri
Şi numeri înapoi orice clipită
Doar vântul prăbuşit se mai agită...
Tu praful cu priviri îl ştergi de gânduri.
O lume-ntreagă pare dezlipită,
Iar noi trăim când visul ne refuză
Când ne privim în ochi găsim o scuză
Căci suntem oameni toţi... şi ei ezită.
Aş sparge-oricare ceas... s-ar stinge "mâine" ?
Ce-nseamnă "timp" ? -obsesie latentă
Un vers pictat în tâmple, în retine
O apă ce reţine o amprentă...
Himer ce n-a ştiut de când ne ţine
Că-n sânul lui trăim o moarte lentă.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| montecristo -
2008-06-12 |
Domnule Emil Fanache,
tot lecturând texte pe-aici, am fost plăcut impresionat de "Poemul" dumneavoastră şi am trecut la celelalte.
Permiteţi-mi două remarci vis-a-vis de versurile 8 şi 9:
versul 8-uşor deranjantă trecerea de la persoana întâi la persoana a treia;
versul 9-"mâine" sună apropiat, dar nu rimează.
Altfel, încântat de creaţie!
Respect.
|
| hialin -
2008-06-12 |
Va multumesc de trecere si comentariu !
Legat de observatii :
In versul opt... ritmic, probabil ca da, este deranjanta acea trecere. Logic nu trebuie perceputa ca o disociere personala ci ca "suntem oameni toti... oamenii (ei) ezita".
Legat de versul noua sunt perfect de acord ca nu am o rima in versul ala, numai ca nu am gasit nimic sa aduca a temporal si sa se potriveasca mai bine in context. Daca aveti vreo idee care sa se potriveasca in context sunt deschis la sugestii si modificari.
Ialin
|
| montecristo -
2008-06-12 |
Revin.
N-am spus că nu este corect .
Cris
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com