Pierdut Pen Name

Login

Pierdut Parola

Inscriere

 
   
 

poezie
generala

solia unei stele de mare
fotografii la minut

de katya kelaro (queen margot)
autor hermeneia





la fereastră

desfăcu un alt sac de sare şi oftă.
nu cunoştea nici după atât-amar de vreme chipul lui tăios
cuta adâncă din mijlocul frunţii
ca un semn de carte

şi rănile ei erau semne de carte

îşi dorise doar o mână a cărei atingere să dea un fel de fire lucrurilor
a cărei simplă atingere să-i spele umbra de durere

femeia dădea târcoale patului
i se părea un zid înalt de cretă
luă o scară şi începu să urce spre el
îl vedea ca pe-o imensă frunză de glymerium

cu fiecare treaptă urcată,
inima ei devenea un vierme de mătase



Aşteptare, tempera Kelaro, 29 mai 2008

pieile mele

aş fi vrut să vii de la râu cu argilă
luturi moi să mă învelească din mâinile tale
să ard în cuptor până voi fi de ceramică
apoi cu armătură de sârme să mă-mbraci în zale
cu pieile mele de lut de porţelan şi de fier
să păşesc printre oameni a dochie
să cântec
iarba sub un clopot de sticlă

globul transparent al ochiului are două ceruri
unul să-l dau vamă la ieşirea din mine
cu altul să-ţi înfăşor umerii
când nu-ţi mai ajunge aerul
iar eu nu mai cred în înţelepciune


Fluturele marin, tempera Kelaro 29 mai 2008

anul arţarului

oamenii ne ating să se vindece.ceva din noi pare a fi o iarbă de leacuri
în podul palmei ascund o cană de porţelan alb
mărunţesc epidermele moarte ale clipei de ieri

în anul ăsta roşu
anul arţarului
pământul soarbe cu sete din noi
măduva

în faţa unor chipuri străine uit să citesc
mă simt mută
analfabetă
o surzenie a simţului de a fi

ochiul muşcă doar din cărţile tale a şarpe

poţi să pleci deşi ca să fii liber ar trebui să rămâi

măcar o vreme

prin faţa noastră trec armate-mbrăcate-n coli de ziare
mojarul din palme a devenit un crematoriu fin

undeva izolate
într-o crevasă a umărului iluzii uscate
imortele prăjite-n ulei încins
proteina lor oferă o senzaţie de saţietate la fel cu a insectelor
din bucătăria chinezească

la fiecare răscroitură a venelor, un fum alb
ori o fiertură de aburi

ochii noştri întind trecătorilor cupe de orez cu şofran

solia unei stele de mare



îl aştepta în faţa oglinzii
o pusese în prag
imaginea să i se reflecte la deschiderea uşii
drumul până în cameră
un şir de proiecţii ale dorinţei de a fi femeie
arsenal de arme
cu toate cărţile deschise la aceeaşi pagină
mâna trecea într-un fel senzual peste pânze
uleiurile volatile ţâşnindu-i prin piele
voia să-i spună tot şi mai ales să-l oprească
trebuia să se întâmple asta
era pregătită
stătea cum rar
foarte rar femeile se simt frumoase pentru că respiră bine
nu le e teamă că ar putea fi minţite
trădate
vândute
avea acel soi de domesticie al felinelor de lux
zâmbetul ei închidea o rugăciune
avea să-l aştepte calm
desfăcându-şi părul încet
clema din mână să i-o întindă ca o solie a unei stele de mare
printr-însa să-i spună bun venit

apoi

o cuprinse frica
lupta cu gândurile
el nu avea să vie avea s-o respingă
oglinzile îşi modificau argintul
claritatea estompându-se odată cu sunetul paşilor chirciţi
se agăţă de nimicuri
căutând puterea de a spune ceva banal care să salveze situaţia

el ţinea în palme o scoică
spintecă tot ce nu îl interesa
era legat de un alt cordon ombilical

totul începu să se învârtă în jurul ei
într-un târziu rupse firul telefonic
dintre floarea şi frunza de nufăr

îşi reveni dar nu voia să o ia de la capăt
iubirile la 30 de ani sunt în două cu alge
avea să-l accepte cu toate umbrele din preajmă
să-i înfieze femeile pe care le strângea în braţe
în orele când nu era lângă ea
crâmpeiul acela radical de a fi singur cu iubirea
de a fi stăpânul absolut al unui suflet i se părea departe
plămădire a unui vis de copil
avea să înghită noroaie
a iubi era pentru prima oară a coborî o scară
nu mai avea putere să-l tragă după ea spre ceruri
femeile de coral roşu erau un piedestal pe care el stătea confortabil
se obişnuise cu asta

nu-i rămăsese decât să înţeleagă că a iubi
înseamnă a renunţa la idealuri






2008-06-01
271


queen margot

Cele mai noi texte publicate

e ora când lutierul din cer îşi hrăneşte copacii cu un stol de păsări albe - queen margot- (poezie)
Lauryannus's Land - queen margot- (poezie)
el sau despre bucuriile simple*** - queen margot- (poezie)
imaginea ta e ultimul lucru pe care l-am văzut în altă viaţă - queen margot- (poezie)
pe sub flori mă legănai - queen margot- (info)
akhtalee - queen margot- (poezie)
solia unei stele de mare - queen margot- (poezie)
recital - queen margot- (info)
livada de sticlă - queen margot- (experiment)
în limba cactuşilor - queen margot- (arte_vizuale)


Cele mai noi comentarii

cer anticipat scuze... de queen margot
la Descoperirea

inca o data... de queen margot
la Descoperirea

mie nu mi... de queen margot
la Lauryannus's Land

eu nu astept... de queen margot
la Lauryannus's Land

dumneavoastra cand sunteti... de queen margot
la Lauryannus's Land

 
  comentariile se pot face numai după ce vă logaţi

  comentarii la acest text


skylander - 2008-06-01    
ei, noi şi lumea...un triptic exisenţialist într-o sensibilă notă postmodernistă. Mi-a plăcut prima foto la minut. Cu final antologic: "cu fiecare treaptă urcată,
inima ei devenea un vierme de mătase"...O sublimă pierzanie e în aceste versuri. Mereu bucuros să te citesc Cătălina Chelaru...:) Aprecieri ghe arghelean de la George de Asztalos. I will be arround...:)

bobadil - 2008-06-03    
Katya, intai vreau sa-ti spun ca pozele mi se par prea mici.. eu unul nu reusesc sa vad mare lucru nici cu ochelarii pe nas si tu stii ca mie imi plac picturile tale.
Poemele postate aici au o muzicalitate aparte, in fapt o caracteristica a scrierilor tale. Mai greu ajunge pana la mine acest gen de lirica tipic feminina (desi am fost acuzat, pe nedrept, desigur, ca as fi un feminist de catre insusi cel mai "sexist" autor de pe Hermeneia :-) eu fiind de felul meu un mitocan, insa asta nu inseamna ca nu ii apreciez intensitatea si ambituul de cinci octave pe care, chiar daca nu le intelegi pana la urma tot ramai cu gura cascata ca sa nu-ti tiuie urechile.
Ma mira insa numarul relativ mare de afisari ale acestui text (pe Hermeneia desigur) vis-a-vis de comentariile atat de putin numeroase... si ma gandesc de ce oare?
Dar mai citim, mai vedem, asa-i?
Andu

Profetul - 2008-06-03    
iata inca un exemplu despre cum nu este bine sa publici texte online, pe hermeneia sau aiurea. cui foloseste acest magiun? oare nu se gindeste autorul ca fiecare cititor s-ar simti mult mai bine sa citeasca un text distinct care eventual sa contina o imagine semnificativa. si nu un amalgam de imagini texte ca si cum ai rasturna sacul cu vechituri din pod.

queen margot - 2008-06-03    
va multumesc pentru eleganta comentariilor si delicatetea cu care lasat urme in cartea de impresii. si, ca sa nu plecati cu mana goala, va ofer cate un mar fiecaruia dintre voi, unul de aur, unul de sticla si altul de box, ce se potrivesc de minune cu ordinea in care ati ouat flori si mi le/ati pus in vaza. florile tale george si acum rad vesele ..iaca marul cel aurit si lada cea mica a bucuriei, tu andule... ia globul de sticla ..e un medium bun pentru gasit raspunsuri la intrebari iar dumneavoastra domnule titarenco, fiind atat de amator de vechituri, luati din talcioc o manusa roasa de box in care tocmai a fatat un soarece.

poetica, Katya

Profetul - 2008-06-03    
ne-ai demonstrat inca o data, katya kelaro, cit de capabila esti sa primesti critica. nici nu ne mai mira ca nimic nu se schimba (in bine) in felul cum scrii

queen margot - 2008-06-03    
domnule, cu eleganta de satin albastru va multumesc pentru critica. dar unde e critica de care imi vorbiti? credeti ca orice cuvant aruncat cu rautate drept momeala e constructiv? chiar sunteti convins de ce ati afirmat sau sunteti putin gelos pe numarul mare al afisarilor de care nu pot sa fiu trasa la raspundere ..pe cand poemul dumneavoastra galonat sade pe locul doi la audiente.
dinspre partea poeziei, sa-i lasam si pe altii sa spuna cate ceva, la modul simplu, direct, sincer, fara atacuri la persoana si sageti cu varful otravit. vreti sa ma criticati, va rog, dati-i drumul. sunt aici sa invat, nu detin monopolul si secretul scrierilor bune, poemele mele sunt carne vie, e un lucru stiut. sunt imperfecte si le ador pentru asta, le va mai slefui timpul... acum sunt inca pe sevalet.

Profetul - 2008-06-03    
abureala de satin sint acuzatiile jalnice cum ca n-as avea eu alta treaba decit sa iti numar tie numarul de vizionari care observ ca te pasioneaza cu atita infierbintare.
si sint convins de ce am afirmat (daca tot intrebi) si dupa parerea mea este de prost gust sa insiri asa o placinta pe pagina. dar evident, fiecare cu gusturile lui. eu mi-am expus opinia cu privire la forma unui text si nu cu privire la tine ca autor asa ca te rog frumos sa respecti regulamentul si bunul simt si sa incetezi cu acuzatii si aluzii din astea primitive. nu toata lumea care iti atrage atentia cu privire la ce ai facut prost aici este neaparat invidioasa sau geloasa pe tine. este un gest de om mic sa raspunzi cu asa ceva la o critica pertinenta si, din nou, vorbeste despre capacitatea ta de a accepta critica adresata unui text. nu inteleg de ce trebuie sa "lasam pe altii". care e problema? am cumva un handicap de nu am dreptul sa ma exprim si eu? pina una alta sint si cititor si proprietar al siteului si banuiesc ca lucrurile astea imi ofera suficient drept ca sa ma exprim cu privire la ce se intimpla pe aici. si, repet, nu m-am referit la persoana ta asa cum, fara delicatete, ai facut tu referindu-te la persoana mea. deci deocamdata cred ca tu ar cam trebui sa iti ajustezi reactiile.

queen margot - 2008-06-03    
faptul ca sunteti proprietarul siteului nu va da dreptul de a-mi vorbi pe acest ton si la modul acesta lipsit de politete. folositi cuvinte neadecvate si va purtati tiranic. aveti dreptul sa va exprimati orice opinie doriti in masura in care aveti si argumente nu doar forta si piciorul cuvantului agresiv. puteti fi capabil de intelepciune, totul e sa numarati in gand pana la trei inainte de a improsca cu noroi in munca mea. aveti ceva impotriva modului de exprimare artistica? dar eu deja am obosit sa reiau un subiect vechi. ... cred ca m-ati atacat primul prin fraya ,,/iata inca un exemplu despre cum nu este bine sa publici texte online, pe hermeneia sau aiurea. cui foloseste acest magiun? oare nu se gindeste autorul ca fiecare cititor s-ar simti mult mai bine sa citeasca un text distinct care eventual sa contina o imagine semnificativa. si nu un amalgam de imagini texte ca si cum ai rasturna sacul cu vechituri din pod.,,/
eu nu mi-am permis niciodata sa va atac astfel un text al dumneavoastra. exista si alte maniere de a ne spune punctul de vedere.
e optiunea mea sa combin poeyia cu pictura. va place sau nu, sunteti liber la opinie si totodata sa nu spuneti nimic daca nu va place.
incerc sa respect regulamentul dar avem libertate in creatie, in comentarii si chiar in polemica. polemica unei idei, m-ati atacat, va raspund. nu sunteti proprietar de site in fata creatiei mele, sunteti un critic si nimic mai mult. nu sunt angajata dumneavoastra sa ma amenintati cu cine e seful. puteati fi un mecena, nu un mercur.

pastorescian raspunzand, katya de kelaro


Profetul - 2008-06-03    
asta chiar ca e culmea. unde ma port eu tiranic? unde nu am fost nepoliticos? (oare nu tu ai fost cu manusa ta in care a fatat un soarece?) ce inseamna "cuvinte neadecvate"? m-am referit la text si mi-am exprimat o opinie fata de asezarea in pagina. nu am dreptul sa o fac? ce inseamna "forta si piciorul cuvantului agresiv"? (poate te referi din nou la manusa de box si la soarecele proaspat lauz) cine a improsact "cu noroi in munca" ta? deci care va sa zica pupaturi si aplauze sint bine primite. orice obsevatie critica si care nu iti ridica in slavi "capodopererele" sint "picioare agresive", "tiranie", "noroi"... observi pattern-ul? asta e histrionism pur. si e si de prost gust.
poti sa "ataci" cum vrei orice text de-al meu atita timp cit e la obiect, e regulamentar si evident ai dreptate. poti sa o faci si cind nu ai dreptate fiindca auto-facutul de ris e permis.
ce vrea sa insemne "nu sunteti proprietar de site in fata creatiei mele"? nu inteleg propozitia. sint proprietar de site sau director aici fie ca tie iti convine sau nu. si fie in fata sau in spatele "creatiei" tale. nu am facut si nu fac tapaj de chestia asta pentru ca nu am crize de identitate dar am mentionat-o ca o justificare a faptului ca am dreptul sa ma exprim cu privire la ce faci tu pe aici. se pare insa ca tu nu prea pricepi inca aceste aspecte. iti recomand sa recitesti regulamentul si sa revezi ce am scris aici. s-ar putea cu timpul sa intelegi. eu inca nu mi-am pierdut speranta.

bobadil - 2008-06-03    
Cred ca aceste schimburi de replici (scuze de off-topic, dar katya este o autoare pe care o apreciez, chiar daca nu imi place aproape nimic din ceeace scrie) sunt un exemplu bun de dat la psihologie la capitolul "iata cum un dialog nu duce nicaieri daca cei doi nu au chiar nimic in comun" As dori insa sa spun ca textul (textele) postate de katya aici sunt interesante si in niciun caz nu sunt un exemplu de "asa nu" pe Hermeneia. Sunt deacord ca autoarea nu este in niciun caz un exemplu de modestie (ceeace i-ar prinde bine, insa este incapabila de asa ceva momentan, chiar daca incearca uneori - de dragul conversatiei, probabil, cu eforturi demne de o cauza mai buna, macar Virgil nici nu incearca asa ceva) dar ea munceste si incearca, iar acest efort este demn de admiratia oricui. Eu insa pot sa pun pariu ca peste cativa ani Katya va creste mare si nu va mai picta in tempera, nu va mai canta ca o privighetoare ci se va marita cu un marinar si va face un copil brunet pe care il va boteza pafnutie.
Andu

skylander - 2008-06-06    
Katya bonomia lui Bobadil e exact genul de răspuns necesar unor astfel de critici negativiste gen Virgil. Sunt convins că dincolo de atitudinea dură ele nu vor decît să echilibreze. Iar Bobadil ţi-ar spune că şocul e şoc pentru că nu esti obişnuită la încălzire cu duşuri de apă rece...:)
Sunt convins că în timp fiecare va mai lăsa din extremismul actual spre binele poeziei. Adică ne călim ne călim da' pînă cînd? Răspunsul îl dă nea Bobadil în finalul comentariului d-lui. Sper să fie bine înţeles şi asimilat de ambii războinici...:)
E viva la revolusion!
Amical,
de sus în jos şi invers,
George de Asztalos