| |
|
| |
În clipa când şi umbra-ngenunchease,
Eu tot ciobeam de vene versuri gri.
Seninul foii-ncepe a umbri,
Şi mi-amintesc că teama mă uitase.
„În sine, el începe a robi
Mormântul îngropat deja în oase”
În clipa aia, umbra-ngenunchease
Şi eu sculptam în vene noi fobii.
Mă închinam la urmele-mi pustii
Şi mă scriam în resturi de foloase;
-Poet nebun cu vene veninoase
Puteai atunci un suflet a-l zdrobi... -
În clipa aia, umbra-ngenunchease.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|