| |
|
| |
desigur lucrurile le percepem
atât de diferit
când stăm
îmbrăţişaţi privind unul
în urma celuilalt
casa mea o văd luminată de o apă
tu îmi şopteşti despre ape
pline de alge strălucitoare
dar nu asta mă face
să te întreb
ci mai degrabă încremenirea
mai grea decât o vină
aşa cum stăm îmbrăţişaţi
aşteptând să ne răsară
fiecăruia din altă mare
o lună aproape plină
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text

| Sancho Panza -
2008-05-27 |
aproximarile ne salveaza uneori...sau (macar) ne scuza, nu?
un text limpede, ca apa aceea cu alge...as pune o penita, dar (iarasi?) nu ma simt capabila de un comentariu care sa o justifice. O fi ora de vina...sau poate faptul ca am incremenit in atmosfera poeziei tale.
chiar mi-a placut! fara rezerve.
|
| Sixtus -
2008-05-28 |
Se mai intampla. Mai rar pe la altii. Mai des pe la tine si la inca cativa. O poezie - poezie daca incerci s-o desfoliezi, de multe ori isi pierde farmecul (si parfumul). Prin urmare doar atat!
|
| hialin -
2008-05-28 |
Un text bun, mult mai bun decat cele postate in ultima vreme. Cred ca partea cea mai reusita se afla in finalul textului cu o idee aparte si nuanta aceea care da senzatia de ciclic. Daca in primele versuri ideea perceptiei este prezentata explicit si denotativ, in final constructia cantitativa "aproape plin" capata alte conotatii.
Strofa(?) a doua sustine ideea perceptiei diferite, dar cred ca este inferioara textului in sine.
Ialin
|
| bobadil -
2008-05-28 |
Ma bucura faptul ca lectura pe Hermeneia ramane atat de elegant tributara sentimentului poetic. La inceput, nu credeam ca acest text va fi bine primit, dar iata cat de mult m-am inselat. Voi mai incerca in acest registru, daca voi mai fi in stare, desigur :-)
Un pic de off-topic pentru care imi cer scuze: Gorune, subscriu celor spuse de tine altundeva ca ar trebui sa ne reintalnim, la mine cel putin s-au adunat cateva idei care zangane prin creier tare de tot. Si timpul parca are ceva mai multa rabdare acum cu mine, vorba unuia mai ispirat. Si daca Deko a murit... traiasca locul meu din Calea Grivitei!
Andu
|
| Profetul -
2008-05-28 |
interesanta realizarea scenografica. pe mine ma cam obosesc versurile astea "feminine" (iertat fie-mi sexismul) "casa mea o văd luminată de o apă"
|
| hialin -
2008-05-29 |
Matei... comentariul tau nu respecta regulamentul Hermeneia. Ce-ar fi sa revii sa justifici "afirmatia" si pe viitor sa renunti la astfel de comentarii ?
Ialin
|
| bobadil -
2008-05-29 |
Virgil, multumesc de comentariu, s-a notat, dar oricum nu cred ca trebuia sa "te obosesti" asa de tare.
Matei, multumesc de apreciere.
Andu
|

|
|