| |
|
| |
nu mai scriu poezii
când secundele-mi zboară
nărăvaşe prin vintre -
roi flămând de furnici
rubinii -
adevarată e doar întâmplarea aceasta
limpede cum o apă unduind
sub deşerturi
în clarul ei ne vom boteza umbrele
şi vom sorbi din potire vinul tăcerilor
şi vom mirui tâmpla
mirărilor noastre
amin
*
mă ţinea strâns în braţe
plouase
plânsesem
mă ţinea strâns în braţe
clipa era un veşmânt
alb
de in
*
apoi
am aruncat toate oglinzile-n cer
dacă voi uita cine sunt
îi voi deschide cu buzele pumnul
ca pe o carte
scrisă-n cădere
de îngeri
*
nu mai scriu poezii
deschid venele morţii ca pe nişte ferestre
voi preface în ierburi vocalele
spun
şi consoanele-n pietre
ca între hotarele timpului nostru să fie
paradisul celui de-al cincilea regn.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
hialin -
2008-05-28  |
As elimina penultima strofa, mi se pare fortata. As pastra doar versul "îi voi deschide cu buzele pumnul".
La nivel ideatic prima parte mi se pare cea mai reusita. Imi place efectul sonor dat de "vom mirui tampla mirarilor".
In strofa doi imaginea "vesmant alb" reprezinta un mare stereotip. Actiunea e gradata destul de bine bine.
O ultima strofa pe masura primeia.
In general un text foarte bun.
|
| Sancho Panza -
2008-05-28 |
Ialin, multumesc pentru penita, m-ai surprins, recunosc!
Penultima strofa nu e fortata, "a venit", pur si simplu...si am lasat-o rostirii ei firesti.
"As pastra doar versul "îi voi deschide cu buzele pumnul".", spui...ei bine, mie asta mi s-ar parea fortat.
"vesmant alb" - da, ai dreptate, e un mare stereoptip. atat de mare, incat aproape capata valente sacre...nu? :)
|
| bobadil -
2008-05-28 |
Am citit inca de la postare acest poem si trebuie sa marturisesc ca scrierile Adrianei nu se dezmint (deocamdata :-) si nu imi genereaza acea impresie "la prima lectura" - iar asta e o chestiune pe marginea careia putem, desigur, dezbate mult. Eu unul ma feresc mai nou de semnatica la primul nivel de lectura in poezie, pentruca am ajuns la concluzia ca important este sa "iei cititorul cu tine" si abia mai apoi sa vezi ce iese din asta pe celelate nivele de intelegere. Insa asta este desigur, doar experienta mea cat se poate de personala.
Revenind la text, mie mi se pare inchegat si nu as putea spune (cu acea siguranta pe care doar varsta foarte tanara ti-o da uneori), ca una sau alta ar trebui eliminate sau adaugate aici. Si asta pentruca simbolistica utilizata aici face o trimitere destul de limpede la ingeri (poate candva voi reveni daca cineva imi va mai "inalta la fileu" acest subiect cu cateva fragmente din Plesu) si la oglinda, ca simbol primordial al dublului nostru.
"am aruncat toate oglinzile-cer" mi se pare versul in jurul caruia graviteaza, ca niste particule, versurile acestui poem. (by the way, as renunta la cratima pentru a creste forta expresiei).
Si daca e adevarat ca omul este prin definitie mistic, atunci autoarea vine aici si incearca sa defineasca acest mistic prin om.
Andu
P.S. Titlul e de National Geographic
P.P.S. Pentru lalin, cu scuze Adriana de off-topic: data viitoare cand te mai gandesti sa comentezi astfel, te rog sa te mai gandesti o data. Comentariul tau este rizibil, iarta-ma dar tin prea mult la tine ca nu ti-o spun. Daca vrei sa comentezi, pune mana pe plaivaz, lasa tastatura si primul impuls de a scrie, mai ales la unii autori. Si lasa aprecierile astea calitativ-aproximative, ca la piata "mararul asta mi se pare mai verde decat acel patrunjel" Deocamdata sa admitem ca suntem neica-nimeni in literatura iar parerile noastre trebuiesc, macar si aproximativ, argumentate asa cum se cuvine.
Imi cer scuze pentru interventie, dar sper sa fiu bine inteles.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com