Ancuta Leonard -- focus 1000x -- poezie

“Imagine me and you I do
I think about you day and night
It's only right
To think about the girl you love
And hold her tight
So happy together”- The Turtles

draga mea
s-au chinuit mulţi să spună că lumea e mare că universul
nu are margini
că există stele de 1000 de ori mai mari decât inima unei mame
au inventat infinite
au construit biserci pentru ele
nimeni nu s-a gândit dinainte cum încape infinitul într-o biserică
aşa cum se încape în tine în mine
împreună în viaţa dinaintea morţii
poate mai mult

draga mea
mi-aş fi dorit imunitate absolută
să stau cu barda udă între picioare să beau bere roşie
să ascult cântecul vântului
mulţumit că am pus foc satelor din ochii minţii pe unde mai sălăşuia
câte o imagine a ta că am otrăvit fântânile cu dispreţul meu
ai fi zis că omul acela bărbos nespălat mirosind a somn de pământ
e fericit
dar dacă mă uit de aici din vârful dealului
mogâldeaţa de jos pare un pitic trist iar briceagul de făcut fluiere
străluceşte în lună ca roua ochilor

draga mea
mă uit în fiecare zi la rămăşiţele zilei aşteptând clipa în care
se va schimba finalul
ştiu că va veni ziua aceea în care se vor săruta cu pasiune
măcar odată în final ca în marile filme americane
până atunci joc teatru în faţa televizorului îl fac să râdă pe buster keaton
mi-am intrat complet în rol
vecinii poliţia salvarea sună la uşă
eu arunc cu apă pe tavan mă pregătesc să le spun
că e de sus

draga mea
mi-am cumpărat trusa micului optician mi-am făcut un microscop
am pus între lamele resturile de la micul dejun
am studiat atent am aflat că dumnezeu are un plan
pentru oameni
când va veni momentul se vor transforma în puf de păpădie
vor zbura către soare
se vor învârti de două ori în jurul lui îi vor pune hăţuri
vor pleca în căutarea iubirii noi ne vom ascunde bine
în linia care separă lumina de întuneric apa de foc
liniştea de muzică
cândva vor scrie despre noi ne vor juca vieţile clonele
lui Vivian-Leigh şi Brad Pitt

draga mea
cînd m-am trezit mi-am dat seama că sunt un mare prestidigitator
m-am născut i-am luat mamei durerea
am învăţat-o să-mi cânte când am făcut odată oaaa!
tatei i-am făcut nişte umeri mari atât de mari încât sisif a rămas fără treabă
am făcut să-mi dispară acneea am învârtit 33 şi 1/3
nimeni nu s-ar fi aşteptat
nici nu trebuie să spun abracadabra într-o clipă sunt în toate femeile
ca un copil despre care doar tu vei şti
cum se naşte
voi avea umeri la fel de albi ca ai tatălui meu

draga mea
am găsit o fotografie mai veche de-a noastră
într-o carte cumpărată de la anticariat
developată pe o frunză de tei uscată se vede bine chipul tău acolo
eu par mai slab şi aveam ochii mai limpezi atunci
mai ştii cînd ne imaginam primăveri când ne imaginam copaci sub care să ne sărutăm
mirosul se simte şi acum
oare cine se mai pozează toamna
sub copacul acela

draga mea
bnr creşte dobânda leul se depreciază
peste câţiva ani voi umbla cu doze de carmol în buzunar
voi vorbi limbi necunoscute sau voi cânta propria mea versiune
a celebrului cântec the turtles
voi dormi sub podul grand sau în gara de nord nu voi uita niciodată
câte lucruri am fi putut face împreună câte au mai rămas de făcut
voi dona sânge să dau mâncare şi băutură
celor ce vor crede în mine
nu-ţi fie teamă când se va termina
voi avea fotografia în ziar vei zice
uite ce fericit e!