| |
|
| |
mai întâi
te atinge întâmplarea pe umăr
cu o aripă
ori cu o geană
poate cu mai puţin de atât
te trezeşti
şi asculţi cum se zbate tăcerea în măduva gândului
scuipând prevestirea
dimineţilor când n-o să te mai poţi cuibări
în puful minciunii
apoi o lumină te sfâşie expulzându-te din uterul tău de cenuşă
jumătate om jumătate piatră te naşti
înveţi să respiri
cu gura altuia cu pielea altuia prin porii setoşi ai secundei
parcă îţi recunoşti umbra răstignită cândva
între nord şi zadarnic
înflorită acum
până în miezul tău amărui
de femeie
atunci
jumătatea om
se va desface simplu
de piatră
o va preface-n fântână
şi va sorbi iarăşi cerul
prin ea
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| bobadil -
2008-05-20 |
Adriana, uite ca nu ti-am mai scris demult...
In general (iar aceasta regula este inexorabila, ne sufoca prin precizia sa) echivocul filozofic spus frust in poezie ucide. Mai rau ca fumatul.
Sa vedem:
"te atinge întâmplarea pe umăr
cu o aripă
ori cu o geană
poate cu mai puţin de atât" - cititorul este pus in fata dilemei fundamentale "to be or not to be, that's the question"... si asta inca din incipit, adica fara incalzire :-)
Apoi:
"parcă îţi recunoşti umbra răstignită cândva
între nord şi zadarnic
înflorită acum
până în miezul tău amărui
de femeie " - dubla ambiguitate de aceeasi natura filozofica. 1/ Acelasi "parca" (sinonim cu indoielnicul "poate") deschide acest pas-de-deux care pe final puncteaza genul "femeie", lucru care, in contextul celor spuse in versurile de mai sus, deruteaza, m-am simtit ca in Codul lui Da Vinci.
Si dupa toata aceasta ambiguitate filozofica, finalul utilizeaza excesiv verbul "a fi" la modul predictiv, cel putin intr-un text poetic, producand o schisma cu restul textului: "vei face si vei drege"... " se va desface, o va preface, va sorbi..."
Parerea mea este ca ideea din text trebuie simplificata in exprimare, eliminat tot acest balast, cum spunea batranul Blaga "o metafora face poemul iar doua il strica" :-)
Toate cele bune,
Andu
|
| Sancho Panza -
2008-05-20 |
Andule, ce sa zic?
nu-mi ramane decat sa ma consolez cu ideea ca...sunt alcatuita (predominant) din balas.
merci, oricum, pentru commul amplu.
|
| Sancho Panza -
2008-05-20 |
pardon, balast. (tasta T nu ma mai asculta...)
|
| francisc -
2008-05-21 |
adevar zic: mai putin de o piatra si totul cade in sine si apoi femeia pe sine se va ridica
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com