| |
|
| |
aşadar cum voi arăta peste zece ani mă întreb
nu mai pune atâtea întrebări mă gândesc parc-ai fi de la sri
n-ai învăţat până acum că-i deranjează?
îmi răspunde aceeaşi privire
noapte bună îmi spune deci mâine lapte abia îl aud
mă sărută şi pleacă
nici nu pot să nu mă gândesc ba aş putea
nici nu-ntorc capul spre oglindă şi nici n-aş vrea
mă vor acoperi versuri pe care le visam cascade
vor curge ca sângele de undeva din adânc
râzi mă gândesc te uiţi la televizor numai asta e interesant
eu scriu
du-mă gândule departe îmi spun fugi de-acolo
noapte bună vocea lui de dincolo
noapte bună îmi sună departe
departe
nici nu mă ridic de aici până când
ştiu
noapte bună aş vrea să-ţi spun printre rânduri
de fiecare dată tu nu ştii şi iar n-ai învăţat
voi scrie cuvintele tale la sfârşit
şi nici nu vei şti
ba vei şti
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| francisc -
2008-05-21 |
punctul de pornire al textului imi pare o ancheta sociologica aplicata elevilor. dar, apoi, si eu ma gandesc: "sunt cel mai frumos din orasul acesta" si m-apuc de scris de o mie de ori: noapte buna, noapte buna...
|
| bobadil -
2008-05-21 |
Cred ca poemul contine un echivoc prea frust exprimat, copilareste. In rest e ecologic, curat, insa cum spunea cineva "mai e mult pana departe"... si asta e de bine.
Aceasta stangacie mi-a placut,
Andu
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com