| |
|
| |
īn casa mea
morţii sunt mai mulţi
decāt viii
mama,
copilă orfană de mine
o scrisoare de dragoste cu
două-trei acolo
greşeli de ortografie
privighitoare, căţea, furnică
ne-hotărātă, provedinţială
o pāine din care am tăiat
cāte o felie īn fiecare zi
cu lama cuţitului ei atārnat
de cuiul din bucătărie
o mătuşă
fecioară bătrānă şi somnambulă
mă īnvăţa să rād
cu pleoapele strānse
şi bunicul
surāzānd īn cădere
pe sub mustaţa lui
primită moştenire probabil
de la avram iancu
legat cu cătuşe de stănoaga alcoolului
tata pleca şi venea mereu
printre nişte focuri uriaşe
de tabără
de pe scāndurile unei staţii de tramvai
năpădite de muşte
īntr-o dimineaţă i-am strāns
īntr-un prosop
trupul
negreşit acum voi pune pe umeri paltonul
şi voi pleca din casa mea
ştiu că mulţi vor rāde de mine
pe stradă odată ajuns
băieţi şi fete īn tricouri lejere
frumoşi ca o promisiune pentru la vară
cānd va fi cald
mă vor considera nebun
dar ce mai contează?
pe mine acum mă aşteaptă
altundeva
altă
numărătoare
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
emiemi -
2008-05-20  |
Cu mici exceptii, unde nu te iei in serios, personal consider ca e un text bun. Uman, mi-a transmis emotie.Cred ca ai un typo: provedintiala.
Ce nu cred ca merge:
"copila orfana de mine"-mi se pare cam fortat, stingaci.
Dar mi-a placut ce ai reusit sa trasnmiti, ai niste detalii care intr-adevar, merita remarcate.
Cutitul agatat de cuiul din bucatarie, nu e cine stie ce gaselnita, dar uite ca se poate ca un lucru simplu(nu simplist) sa iti creeze o imagine autentica.
Apoi surisul in cadere, stanoaga alcoolului, focurile de tabara, chiar fac un poem.
Si finalul, nu e nou, putin previzibil, dar orice numaratoare, cind stii sirul, e previzibila.
|
| bobadil -
2008-05-20 |
Emile, multumesc de apreciere si de comentariu. Stiu ca am un fel de "bad reputation" de a nu ma lua "in serios", oricum e bine cand cineva iti atrage atentia chiar si asupra unui tic nervos :-)
Am chiar doua-trei typos (greseli de ortografie) asa cum dealtfel enunt chiar in versul: "o scrisoare de dragoste cu doua-trei greseli de ortografie", deci "privighitoare" - una si "provedintiala" - doua sau chiar trei. Aceste cuvinte le-am primit demult scrise chiar asa intr-o scrisoare de dragoste din alea pe care le primeam de la fete prin clasa a saptea. Era o blonda, mie imi placeau doar blondele iar mama, Dumnezeu s-o odihneasca mi-a zis "Andutzule, tu o sa te insori cu o bruneta ca pana corbului". Am ras teribil dar, bineinteles ca pana la urma asa a fost.
Andu
|
| skylander -
2008-05-20 |
un poem nici prea-prea nici foarte foarte pe care doar aparenta nebunie īl saltă peste medie īn stare să ia parte la un alt fel de numărătoare... mai vie probabil şi nicidecum inversă...un poem salvat de un final demn de stilul bobadilic şi īn crescendo...:)
scăpările sunt inerente unui literat īnhămat la războiul de uzură al creaţiei...iar "tricourile lejere" nu prea ştiu cu şi anume ce se mănīncă asta...dar, vorba autorului, "ce mai contează?"...:)
amical,
de cursă long play,
aparent dilio-sfătos,
george cel asztalos
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com