Profetul - 2008-05-15

textul e bun dar in final am doua probleme. prima este repetarea cuvintului "vers" a doua este acest plural nereusit (dupa parerea mea - parii); era mult mai corect (daca "corect" poate avea grade de comparatie) sa se foloseasca "paria". in acel caz insa suferea rima.

Sapphire - 2008-05-15

Am citit şi re, recitit poezia ta, Ialin. Am impresia că umblu pe străzile unui oraş încărcat de poveste, şi că tot ce am a face este să deschid prima uşă care îmi iese în cale pentru a schimba coordonatele cunoaşterii. Cu atât mai plăcută devine amânarea momentului. Aşteptarea. Foarte bine creată atmosfera, poate de aceea m-am şi întors de mai multe ori aici. Critica mea se referă la primele două versuri pe care, oricât le-aş citi, tot nu îmi sună deloc. Şi nu ştiu de ce mi-ar suna mai bine "Sunt toate mâzgăleli şi toate-s vers", decât... "e totul mâzgăleli". Doar părerea mea. Nu las peniţă pentru că ştiu că eşti perfecţionist, şi nu ştiu de ce am eu impresia că şi tu mai ai ceva de spus aici.

hialin - 2008-05-15

In primul rand va multumesc de trecere si comentarii. Am retinut sugestiile si cu ceva ajutor din partea lui A.A.A. am mai umblat la text. Nu stiu daca e forma definitiva, dar ma mai gandesc. Oricum ambele observatii au fost pertinente. Sapphire, legat de primele doua versuri, inteleg ce vrei sa zici, dar asa e ritmul acolo, mai... accelaerat putin. Ialin

Sapphire - 2008-05-15

Ei bine, pentru motivele arătate mai devreme, şi pentru perseverenţă... nu ştiu ce şi cui se datorează, dar revenind îmi place şi mai mult, şi, chiar dacă îmi păstrez urma mea de rezervă la primele două versuri, parcă am impresia că ai adâncit atmosfera despre care spuneam, şi asta e de bine. Peniţă, aşadar.

Sixtus - 2008-05-16

„Pământul mă privea ca un miop Cu chipul mizantrop Zâmbea în urmă Pământul mă privea ca un miop” Banal, dar sună frumos (fără să sugereze, ci numai să «spună») Ȋnsă, cel puţin pentru (dar mai sunt ȋncă cȃteva): „Pe foaie ninge negru şi m-a nins”. Şi, mai ales: „Într-un fior sonor îmi aflu drog Când număr fad silabele tăcerii.” Poezia merită o peniţă. Finalul pare un rateu. Dar nu e chiar. Căci: „Exodul nu îşi află epilog Cât printre noi mai bântuie stingherii” Şi: „În foi aşez un rând ca anticarii Sunt toate mâzgăleli şi toate-s vers.” Dar, totuşi, e. Cheia e prea „vizibilă”

hialin - 2008-05-16

Va multumesc de trecere, comentarii si "distinctii". Am notat si sugestiile ! Ialin

bobadil - 2008-05-16

Buna constructia acestui poem, mai putin versul "cand numar fad silabele tacerii", ma duce gandul la ce vrei tu "cand numar orb silabele tacerii" sau "cand numar surd silabele tacerii". Come on! Andu

hialin - 2008-05-16

Multumesc Bobadil, bineinteles intr-un mod perfect imberb. Am facut si modificare, multam de sugestii ! Ialin

niculescu - 2008-05-16

"urmă" - " fărâmă" nu se potrivesc ( + ar mai fi cateva kestii de obiectat in ceea ce priveste rima, dar sa zicem ca-i ok) daca repetarea versului intai mi se pare acceptabila (de efect chiar), nu inteleg de ce repeti "îşi află" - "îmi aflu" "înecaţii-n" - "înecaţi-n" corect (cand scrii "înecaţii-n" obligi cititorul sa-i citeasca pe ambii "i" si atunci degeaba mai pui cratima, rolul ei fiind acela de a scapa de o silaba in plus in cazul de fata...) si nicidecum nu se confunda cu "înecaţi în" {adica fara aricolul hotarat -i}, in aceasta situatie cratima este inutila, impartirea in silabe ar fi cam asa "i-ne-cati in" 4 sil. [fara cratima] si [forma incorecta, disparitia lui "î"si aparitia cratimei ] "inecati-n" - "i-ne-ca-tin" 4 sil., deci cratima devine inutila interesant "pasul stins Mă sperii" - "s"-ul "Oraşul şters" - "ş"-ul si "au înlemnit tâmplarii" cu respect Ion Nimerencu

hialin - 2008-05-17

De-acord ca rima e fortata la urma/farama. Repetitia de la "imi aflu" am facut-o involuntar, ma voi gandi la un substitut. Am scos si "i"-ul. Multumesc pentru un comentariu foarte pertinent ! Ialin