| |
|
| |
aşa cum se vede
prin lacrimi mari şi
scuză-mi expresia
de vacă sfīntă dragostea ta
cu ochi imenşi şi trudă asemenea
e o duioasă inutilitate mai bine
ai deschide ceva să-ţi inunde soarele
Īntunecimea Ta
fă cumva
să nu ţi se pară
enormitatea asta
o masochistă de reverie
iubeşte totul
al naibii de īngereşte
să doară aşa şi pe dincolo
dar mai ales pe dincolo
aici e alegerea ta
şi nimeni n-o să ştie
să te urască mai drăgăstos decīt tine
nu iubi să suferi şi-atīt
iubeşte să suferi...
mama ei de bucurie!
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| vladimir -
2008-05-12 |
E desigur un joc in toate si tu chiar o faci de o maniera tentanta... genul de poezie in care aparentele "defecte" concura fericit la frumosul imaginii de ansamblu. Place.
|
| hialin -
2008-05-13 |
Imi place ca din jocul de cuvinte apar ironiile (inclusiv din titlu) ceea ce ma amuza. Inceputul e cam aiurea. E ok totusi finalul strofei
"ai deschide ceva să-ţi inunde soarele
Īntunecimea Ta".
Interesant, te mai citesc...
Ialin
|
| skylander -
2008-05-20 |
vladimir, hialin...prea mult se opinează că dragostea e suferinţă, un fel de ştiinţă a lacrimilor...prea se vede partea pe jumate golită a sticlei īn dauna celeilalte jumătăţi pline...prea se īncordează muşchii unei tristeţi de lux cicartizate cu ditamai demnitatea...cīnd e de preferat mai ales să fim umili şi bucuroşi că e culmea da' mai putem iubi...:)
Cu mulţumiri pentru aprecieri şi opinii, pentru interesul şi plăcerea lecturii,
amical, de cursă long play,
de zbor de īnnotat pe jos,
george cel asztalos
|
|
|
| Regulament | © 2002-2007 - Hermeneia.com