| |
|
| |
În picioare, când Michiduţă surâde sub crucea de piatră din cimitir,
iar fluturele nopţii şi-a tras de sub el o aripă
mâinile mamei bat încetişor sita plină ochi de covată.
Lemnul crăpat a mişcat, iar eu mi-am strâns picioarele sub smoala geamului, sub sclipiciul ţintelor rotitoare.
Nu mi-e somn. Sus, becul sfârâie ca o căniţă de ceai pusă pe plită. De linişte, capul îmi sună. Aud zgârietura norilor de salcâmul ciuntit din poartă şi hârşâitul lanţului lăsat în fântână, ca mângâierea unei mâini pe obrazul arat al pământului.
Cu sufletul întors către sufletul obosit al mamei îmi trec degetul prin albul moale, curat ca o pelincă de bumbac. Îmi ia mâna şi bate din nou sita de margine.
Sub picioarele crăpate, Michiduţă s-a sucit cu faţa în jos,
iar fluturele nopţii şi-a tras din nou de sub el o aripă.
Îmi vine să deschid gura şi să întreb dacă mă lasă sâmbătă la discotecă.
Buzele mi se desfac vinovat şi din gura mea iese un porumbel. Îşi scutură penele
de făină şi se aşază pe marginea albiei. Sita se zbate în continuare în mâinile mamei. Deschid gura tremurat şi un alt porumbel îşi zburătăceşte aripile, înspicat. Se strânge lângă celălalt şi, aplecat deasupra mâinii ce brăzdează făina, deschide gura:
- Am văzut stelele şi luna, pământurile şi apele, cum se topeau înăuntrul genunchilor lui, şi le-am întrebat: “Pe voi, cine v-a iubit şi v-a cerut îndărăt? ” Iar ele dansau şi cântau: “Mergi înainte, inimă! Ridică-te şi umblă! Mergi înaintea ta şi te fericeşte de ea! ”
- Eu am văzut trei ceruri şi trei sori în inima lui. Şi se cerea o tristeţe mare, întinsă şi albă, să cearnă peste jariştea aceea. Atunci, nişte mâini albe şi reci au început să frământe marginea lor, fără oprire.
Atunci, a surâs mama, a deschis uşa şi-a asvârlit în aerul smolit firimiturile din sită.
-Pentru Michiduţă, a spus mama iubire, mişcându-şi aripile
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| niculescu -
2008-05-12 |
l-as fi trecut la experiment
daca nu ma insel, forma (si nu continutul) scrisului tau (ma refer strict la poezia de aici) precum si cateva elemente preluate, tradeaza un "blagism"...
cu respect
Ion Nimerencu
|
emiemi -
2008-05-13  |
Ceea ce apreciez cel mai mult e tehnica si ineditul detaliilor care construiesc textul. Dau numai un exemplu care, din punctul meu de vedere, e o lectie despre cum se poate obtine un efect maxim.
Negare: nu mi-e somn.
Sinestezie: becul sfirie ca o canita incinsa pe plita(auditiv transformat in vizual)
Inversiune: de liniste, capul imi suna. Mi-a atras atentia pasajul asta ca efect, mare efect pentru mine. Exista si multe altele de subliniat in text, cum sunt detaliile presarate exact ca printr-o sita, cit sa nu incarce textul. Plus repetitia flutre-sita, oarecum un rewind al motivului principal.
Imi aduce oarecum a Perta si Naum, ca atmosfera, in sensul bun al cuvintului, nu ca inspiratie, ci ca realizare ce ramine originala. Nu ca influenta dar ca text se sine statator, cu autor bine definit.
Si incadrarea la poezie mi se pare perfecta.
|
| hialin -
2008-05-13 |
Nu stiu cat e de poezie... mi se pare ca pasajele sunt prozaice. L-ai incadrat cumva gresit ?
Ialin
|
| francisc -
2008-05-13 |
ion, si eu m am gandit initial ce categorie s ar potrivi cel mai bine textului de fata. experiment- pt ca limbajul si tehnica contureaza altfel un univers magic, prin tesatura locurilor comune prezente, poezie - pt ca emotia este, proza- din cauza limbajului, a dialogului etc
emiemi, perfect comul tau. multumesc. si pt penita.
hialin, multumit pt ca nu m-ai evitat si acum
|
|
|
|
| Regulament | © 2002-2007 - Hermeneia.com