| |
|
| |
de pe buze ca dintr-o praştie
tăcerea piatră se duse-n adīnc
o cuvintelor
ce īndurare mai mare pentru voi
decīt un gīt de lebădă fără cap
acum cīnd īnchipuirea cercurilor
īnvăţătură se vrea mīinilor mele
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| hialin -
2008-05-07 |
Primele doua versuri mi se pare ca au o idee interesanta. Apoi mi se pare ca ideea se duce intr-un punct unde nu ar trebui sa fie. Mai degraba analogia merge spre acel punct in care textul nu ar trebui sa mearga. Spus altfel mi se pare ok tacerea piatra in prastie, dar nu cand lebedele fara cap devin indurare. Partea de final devine greu de perceput.
Mi se pare un text care incepe cu o idee buna continuata slab.
Ialin
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com