| |
|
| |
amuşină se tīrăşte
prin ţărīnă să-i prindă urma
s-o soarbă nu mai are buze
nici coate genunchi de mult
vin pleacă inşi grăbiţi
culeg pe tălpi fīşii din pielea-i
descompusă faţa oglindită
īntr-o băltoacă imploră norul
să zăbovească
o vreme
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| bobadil -
2008-05-05 |
"din ceas dedus, adancul acestei calme creste"...
parca prea duci cititorul cu gandul la Barbu, ceeace e cam riscant :-)
In versul 4 nu-s sigur daca ai vrut sa zici "demult" sau " de mult", mai degraba inclin catre a doua varianta.
In rest, un poem care arata o anumita inclinatie catre idee. Si asta e bine, parerea mea.
Andu
P.S. Cand o sa ai timp o sa faci o gramada de lucruri maia, de exemplu o sa vorbesti cu talc sau poate nu, cine stie?
|
| em ce patrat -
2008-05-06 |
am modificat.
mulţumesc!
p.s. te referi la a comenta texte la rīndu-mi, presupun. ei, uite, cīte-un "bug" de-ăsta mă trimite iar īn carapace...
|
| hialin -
2008-05-06 |
Intr-adevar textul are o idee buna. Eu vad mai degraba o nuanta sete - exfoliere si nu descompunere desi cred ca asta ati incercat sa sugerati. Personal cred ca descompunere e un cuvant mult prea puternic pentru a sugera setea. Nu-mi place "amusina" din inceput, prefer adulmeca.
Constructia si gradarea ideilor sunt bune.
Ialin
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com