| |
|
| |
Cactuşi, ţepi şi sânge fără vene,
tot caut răspunsuri în baloane cu vid,
văd sunete seci, m-aud pictând alene
un destin avid...
Şi strig,
tot caut nimicuri în alb şi negru,
găsesc refugiu şi-aprind focuri de frig
într-un castel funebru.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| francisc -
2008-05-01 |
andreea, ai putea sa eviti in poezie cuvinte precum "sange, vid, seci, avid etc". eu de aici am inteles ca esti in desert, te ai intepat, apoi ai ajuns in balon de unde strigi, pt ca e frig si te indrepti spre un castel, spre varful lui.
daca nu i asa, spune mi tu
|
| Heva -
2008-05-02 |
Este vorba de viata reala vazuta ca pe un cosmar. Imaginile nu sunt una in continuarea celeilalte, sunt confuze ca si un puzzle. Este o incercare de a scapa de toate obstacolele ("strig") care are ca finalitate refugiul intr-o personalitate de gheata, un "castel funebru", o minte rece.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com