Dorin Cozan -- ce te-a lovit, doamne, şi până când? -- poezie

ai grijă unde pui talpa, tinere, pe această şină caldă ca pâinea
întinde mereu braţele tare şi pieptul ţi-l umflă cât poţi
strânge peste tot ce-ai iubit pleoapele tale, înăuntrul tău pune o scară
pune o stavilă între tine şi tine şi, apoi,
fără crezare deschide-ţi din a vârfurilor degete ochii

vei vedea atunci şi acolo fără de linişte cum pietrele arse de gaz se zbicesc sub o pată de nor
şi ca o trestie goală te vei chirci de la sine
vei auzi unde şi când mugitura-nfundată a copacilor plesnindu-şi vârfurile-ascuţite ca nişte unghii zgâriind burţile norilor
şi ca stâlpul unei case te vei cătrăni din senin
vei undui cu buza ca o zvârlugă la gura vreunui suflet care te va soarbe cu degetele sale
şi ca gura unei fântâni secate te vei plictisi
vei suge bobul de mac şi bobul de suflet scurs în linguriţa de aur de sub coşul pieptului
şi ca un tată vei păstra tot răul în tine
astfel frumos vei mirosi, tinere, ca un câmp de bătaie
şi vei păşi cu grijă pe inima ta

până vine, vine şuierul, luminoasa înapoi peste cap asvârlire, scânteia zbânţuind în aerul negru,
marşul şi fulgii îl vor treiera atunci şi acolo
unde şi când mai ai timp de un pas, tânără umbră
înapoi înainte în sus înapoi
mai e timp să vedem şi să credem
aşezaţi pe bordură, în dreapta, o mie de îngeri goi făcând semn scurt cu mâna
în stânga, o altă mie de draci, balansându-şi piciorul?