Pierdut Pen Name

Login

Pierdut Parola

Inscriere

 
   
 

poezie
generala

archetypal fashion

de Vladimir Negru (vladimir)
autor hermeneia
editor





aş avea multe să-ţi spun dar vorbele
îmi alunecă inutil printre buze
prinse în caruselul aceloraşi arome
în care îmbuibaţi cu singurătate
ne-am îngropat amândoi demonii

ţi-aş fi vorbit despre mirajul tău
de a stăpâni un tărâm ce mi se dăruia
cu dreptul de primus inter pares
cum umbra ei te urma ca o străină
cu pantofii prăfuiţi de un tango brutal

uneori visează că îşi vede tatăl
rătăcit pe un peron plin de femei
are mâinile lipite de geam îl strigă
în timp ce trenul se pune în mişcare
el nu o aude niciodată îmi zice
de aceea n-aş putea să iubesc
într-atât de mult încât sa rămân
îţi voi spune cândva povestea ei
cum mângâie aerul din jurul nostru
de parcă ar dori să clădească un cuib
cum simt uneori mai ales noaptea
ca un olog membrul amputat
mirosul de ţigări cubaneze al trupului ei







2008-04-21
291


vladimir

Cele mai noi texte publicate

ţara lui nu-ştiu-unde - vladimir- (poezie)
imaginar - vladimir- (poezie)
loc de strigat îngeri - vladimir- (poezie)
I, Robot - vladimir- (poezie)
archetypal fashion - vladimir- (poezie)
illusio - vladimir- (poezie)
blues - vladimir- (poezie)
ferocidad - vladimir- (poezie)
nevroză - vladimir- (poezie)
mensura - vladimir- (poezie)


Cele mai noi comentarii

Ar fi amuzanta... de vladimir
la poetul III

Mie mi-a placut... de vladimir
la poetul III

Ovidiu, Cristian... tare... de vladimir
la ţara lui nu-ştiu-unde

Multumesc tuturor pentru... de vladimir
la ţara lui nu-ştiu-unde

Ecaterina cele mai... de vladimir
la rem

 
  comentariile se pot face numai după ce vă logaţi

  comentarii la acest text


bobadil - 2008-04-22     Penita
Frumos discursul acestui poem, o poveste arhetipala spusa la lumina mica a unei lumanari unei femei despre o alta femeie. Un threesome poetic reusit. Cred ca unul dintre cele mai "coapte" pe tema asta din ultima vreme scrise de Vladimir. Remarc constructia
"uneori visează că îşi vede tatăl
rătăcit pe un peron plin de femei
are mâinile lipite de geam îl strigă
în timp ce trenul se pune în mişcare
el nu o aude niciodată îmi zice
de aceea n-aş putea niciodată iubi
într-atât de mult încât sa rămân" - constructie imagistica de tip penita, ca sa zic asa.
Nu prea ma impac cu finalul, desi are farmecul lui, insa nu stiu de ce nu ma impac cu el in contextul poemului, parca vine prea dintr-o alta lume, prea brusc. Parca zici ca te-ai lasat de fumat Vladi... ceea ce nu cred :-)
Sincer, dupa "cum simt uneori"... ma rog, "mai ales noaptea", iarasi o precizare pe care ai tinut tu asa, sa o faci, desi nu o vad necesara as fi vazut altceva decat mirosul acela de tigari cubaneze, dar mai citesc, mai fumez (eventual cat mai multe havane) si poate imi schimb si parerea asta.
Salve si penita mea pentru discursul si cursivul emotional al acestui text.
Andu


vladimir - 2008-05-05    
Multam Andrei pentru cuvintele si aprecierile tale... cu finalul acela am avut si eu de furca insa mi-am zis ca trebuie sa apara acolo Cuba in mod explicit... stii tu de ce :)