| |
|
| |
există în palmă o tablă de şah
pe care-o aşezi
peste tot ce atingi
niciodată nu laşi urmele tale pe lucruri
ci urma unei întreceri
dar cu cine să joci
când în tine
încape un singur duşman
şi regina cui
merită să fie distrusă
dar tot ce atingi
e jucat
pe două terenuri
şi rămâne
sold pentru cer
cu mâna ta
lipeşti
războaie
de lucrurile
care ţi se oferă
ca şi cum tabla lui Dumnezeu
s-ar supune unui singur nebun
dar
când vin vânzătorii
războiul se suspendă
şi lumina se varsă
de cealaltă parte
a tablei
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Profetul -
2008-04-21 |
ultima strofa mi se pare in plus
|
| francisc -
2008-04-21 |
cred ca poemul se termina la finalul strofei I, in sensul ca restul strofelor devin un apendice la ideea expusa in versul intai. remarc insa demersul tau, mi a amintit de sorescu, asa cum ultima strofa m a trimis cu gandul la ultimul rege maur...
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com