Djamal Mahmoud -- Poem -- poezie

se roteşte cercul în jurul nucleului
o linie dreaptă porneşte dintr-o direcţie
pe urmele punctului său final
fiecare îşi construieşte un centru al său
fie din piatră fie din apă
zic unii că
un prunc a fost abandonat într-un pustiu
cu mama sa
iar mirajul spre care alerga ea
s-a transformat în izvor
oamenii acum se fugăresc
între picioarele pruncului abandonat
şi mirajul acela
undeva
unde picioarele goale lucesc
sub lumina farurilor
din care se scurge saliva flămândă
femei majoritatea lor îngrăşate
după atâtea naşteri
sau de dorul bărbaţilor ce-şi apără onoarea
departe de casă
se îngrămădesc să ia fiecare
măcar câteo gură de apă sau de aer
tu chiar crezi că un om poate să parcurgă
toate cerurile
şi să stea faţă-n faţă cu Dumnezeu
când tu te răsfoieşti-n patul său
visând un alt bărbat mai viril şi mai tânăr
un glas cobora de undeva de sus poruncindu-mi
să tac