| |
|
| |
poetul este o entitate fragilă
oricāt de māndru s-ar trezi de dimineaţă
pe ale lui două picioare
el ne scrie foarte rar şi doar atunci cānd
luna seamană cu un hanger
īnfipt īn inimile holdei
atunci desenează
pe nişte pagini prea mari pentru
īntāmplările din valiza lui de lemn
singura amintire ce i-a mai rămas din toată povestea
cu nelăsatul la vatră
el caută pe acolo
niste cuvinte pe care
noi le considerăm oarecum
blestemate
dar el scuipă-n sān
şi se īnchină pentru noi
face cāteva semne cu gura zāmbind
a felul lui de fericire
pe paharul lui cu vin
pe jumătatea lui
cea plină
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| francisc -
2008-04-21 |
cred ca ar fi fost interesant de sugerat ac idee a (pseudo)fragilitatii poetice, adica fara precizarea facuta in strofa I. apoi, strofele II si III nu contureaza suficient imaginarul poetic (parerea mea), iar in strofa a IV a revedeti, va rog, expresia "a felul lui de fericire".
in plus, cred ca poetii nu consuma vin din pahar, n est ce pas?
|
| bobadil -
2008-04-22 |
Este foarte posibil sa fi fost "mai interesant" sa sugerez doar ceea ce am spus "cam direct" in prima strofa. Deocamdata n-am alta idee, dar sigur ma voi gandi. Cat priveste "felul lui de fericire" care e problema pls? Balbaiala "lul-lui"? Ca atunci as schimba cu "felul sau de fericire" dar nu simt ca exprimarea aceasta ar fi mai inspirata, eu am mers pe o exprimare personala, e drept, cam masculinizand, mea culpa :-)
Multumesc,
Andu
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com