| |
|
| |
Şi-ntinde-mi crucea aia să dorm.
Dezbracă-mi carnea, la sân să m-alini,
Culege-mi visele-nfipte-n spini.
Şi-adoarme-mă.
Mi-e lumea grea, dar nu e a mea.
Uitarea se-nalţă în vârful picioarelor
Balamalele-au plecat în căutarea cuielor
Pierzându-mă.
Pom uscat pe picioare de om,
Blestemat, las în urmă frunze poeme,
Zilele nori fără viaţă in ele,
M-apasă.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com