Andu Moldovan -- Cititorul fie-i ţărâna uşoară! -- poezie

nimeni nu mai ştia când se născuse Cititorul
dar asta nu mai avea importanţă
de vreme ce Sindicatul Poeţilor
dăduse de o bună bucată de vreme hotărârea nr. 2143 prin care el, Cititorul
era asigurat cu salariu pe viaţă
cu o condiţie
să nu scrie niciodată nimic
dar să citească tot ce scriu membrii
Sindicatului Poeţilor

inutil să vă mai spun el, Cititorul
devenise un parazit social
nu muncea nici măcar nu mai cerşea
doar citea, ziua şi noaptea
de i se îngroşaseră lentilele ochelarilor
până la mărimea nasului său

dar de lipsit, nu-i lipsea nimic
pentrucă Sindicatul Poeţilor
chiar şi în vremuri grele
când se înmulţiseră incredibil site-urile de literatură
şi cenaclurile literare
şi cărţile de poezie pe care nu le mai cumpăra nimeni
şi blogurile de literatură ca şobolanii ciumei
cum spuneam, Sindicatul Poeţilor
punea mereu un ban deoparte astfel încât lui,
Cititorului
să nu-i lipsească nimic

din sponsorizări, ce apucau
din mici procente de drepturi de autor
din emisiuni la teve sau dintr-o amărâtă de leafă
puneau deoparte
pentru că ei, membrii Sindicatului Poeţilor
spre deosebire de toţi ceilalţi participanţi
la această incredibilă inflaţie literară
se puteau bucura de privilegiul de a avea
un Cititor adevărat

un Cititor dedicat
un Cititor care nu scrie la rândul lui absolut nimic
un Cititor care doar eventual,
la o adică
mai comentează
pe ici pe colo

asta se întâmpla până ieri când
datorită unei supradoze de lectură
amestecată cu o mâncare un pic prea grasă
şi dumnezeu ştie cât merlot
Citiorul a făcut trei infarcturi consecutive
şi a murit pur şi simplu cu o carte în mână
şi cu zâmbetul pe buze
în patul său
ca Papa Ioan Paul Întâiul

ştim cu toţii că aceea a fost o mistificare

nu însă şi moartea Cititorului
care vă spun, s-a petrecut la orele 18 ieri
cu o carte în mână şi cu zâmbetul pe buze
tocmai pe când Sindicatul Poeţilor
era întrunit pentru a hotârî o mărire a alocaţiei Cititorului
din cauza inflaţiei a preţului petrolului
şi a situaţiei din fâşia gaza

poeţii au primit vestea prin sistemul de alertare „you have mail”
al unor site-uri literare
unde unii dintre ei erau editori
şi au plecat apoi la casele lor înneguraţi
nu înainte însă
de-a stabili
să mai scrie ceva în acea ultima seară
în memoria Cititorului lor
pentru ca abia apoi să-l poată da uitării

de mâine însă
asta e
au zis
or să se citească
şi ei unii pe alţii

in rând cu toată lumea