| |
|
| |
primăvara
simți nevoia să-ți deschizi venele
ca pe niște depouri din triaj
să iasă locomotivele vechi la soare
să se audă ciocnindu-se metal de metal
lumina să fie strivită īntre muchii de șine
să uiți că sīnt doar niște tuburi
tuneluri prin care trec ruginite marfare
noaptea țăcănind īn liniștea
din parcul revoluțiilor de absint
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text

| bobadil -
2008-04-16 |
Nu prea se intelege la ce face referire acel "sint" din "să uiti că sīnt doar niste tuburi" - probabil venele, dar nu e clar, crede-ma, legatura e prea indepartata, intretimp au aparut si locomotivele, si muchiile de sine, locul poetic s-a aglomerat...
Insa atmosfera poemului e una speciala, pot sa spun ca m-a prins in astenia asta de primavara :-)
Andu
|
| francisc -
2008-04-16 |
am citit ieri dimineata si nu stiu cum si de ce...m am simtit inauntru. poate pt ca am vrut sa scriu si eu un text cu aceeasi tematica. vorba cuiva: uneori, secretul pt a fi in deschisul Fiintei e chestie de rezonanta.
|
| niculescu -
2008-04-17 |
are dreptate Andu, se pierde putin din firul poemului
"să uiti că sīnt doar niste tuburi
tuneluri prin care trec ruginite marfare" - as renunta la portiunea aceasta
"locomotive vechi " / "ruginite marfare" - sunt aprox. acelasi lucruri e prea scurt poemul pentru ambele (cred ca sunt de-ajuns locomotivele)
in rest
fragmentul acesta mi se pare destul de bun, cu imagini puternice
ma duce cu gandul la un "cantec" - de-al lui Stanescu
" primăvara
simți nevoia să-ți deschizi venele
ca pe niște depouri din triaj
să iasă locomotivele vechi la soare
să se audă ciocnindu-se metal de metal
lumina să fie strivită īntre muchii de șine"
cu respect
Ion Nimerencu
|

|
|