| |
|
| |
Aşază-mi-te-n spate, a mai trecut o vreme,
A mai crescut o cruce în ceasul nostru-adânc,
Îngroapă-ţi ochii veşteji în veninoase vene,
Dezbracă-te de piele şi dă-mi-o s-o mănânc.
Sătul de simfonia cerşită-n tinereţe,
Îţi voi compune racla din oasele-mi fierbinţi...
Aşază-mi-te-n faţă, pioasă frumuseţe,
Ţi-ador fiinţa stearpă când ştiu că nu mă minţi.
Să judecăm păcatul cadavrelor păgâne
Iubind blestemul firii, părându-ne eterni,
Şi-apoi, când vine vremea, şi-uitarea doar rămâne,
Mai dă-mi să muşc o dată din sânul tău de viermi.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| niculescu -
2008-04-15 |
"vreme / vene", "eterni / viermi" cam schiopateaza rimele :)
"veninoase vene" - interesant
te salut
cu respect
Ion Nimerencu
|
| Sixtus -
2008-04-17 |
Seamănă-a Baudelaire – „Un hoit”
„….
- Şi totuşi ai să semeni cu-această-ngrozitoare
Putreziciune cu duhoare grea,
Tu ochilor mei astru şi firii mele soare,
Tu ȋngerul şi pasiunea mea!
Aşa vei fi, o! dulce a nurilor crăiasă,
Cȃnd, după-mpărtăşania de veci,
Ai să te duci sub stratul de flori şi iarbă grasă
Să mucezeşti printre ciolane reci
…….”
De unde rezultă ca spiritele mari se ȋntȃlnesc totdeauna.
Dar, totuşi, există şi originalitate. Atunci cȃnd autorul devine necrofag. Ceea ce, să recunoaştem, lui B. nu i-a prea trecut prin cap. Mai evoluează lumea!
Lăsȃnd gluma la o parte. Efortul autorului e lăudabil. „Produsul” se citeşte cu interes. Şi chiar cu o oarecare plăcere perversă. Spor la treabă.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com