| |
|
| |
Azi iambul meu coboară-n metastază.
Din cancerul plecării, sadic, spini-mi
Sfărşesc în rime jumătăţi de inimi...
Şi noi sperăm să retrăim o frază
Banal rostită-n gândul tău. Elimini
Cu voce tare-un vers. Înaintează!
Ador când mă reciţi final, cu groază,
Cerşind speranţa oamenilor minimi.
În van implori pe-a’ sufletelor oase
Reincarnare cu vârtej de japsă!
Iubindu-ne dement, plătim jegoase
Învinuiri ascunse în sinapsă.
Iar de-ai să-ntrebi „din clipa-ţi ce-mi rămase?”,
Îţi voi răspunde: veacuri de pedeapsă.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text

| francisc -
2008-04-14 |
apreciez insa stradania de a scrie in dulcele stil clasic.
insa, ceea ce creierul meu nu poate accepta sunt evaluarile de mainera filosofica prezente in poezie. uite aici "Şi noi sperăm să retrăim o frază". apoi limbajul strunit ce i drept, trebuie pliat pe stil; pe un mod inedit de a spune miracolul sau farsa jucata, care sa fie recognoscibil. de ex, textul de fata la fel ca si cel comentat de mine in pagina lui ovidiu pot da senzatia, in lipsa unui semnatar, ca autorul lor este acelasi. asadar, unde e marca autorului?
sunt lucruri cunoscute, dar ele tb respectate pt a acorda credit unui astfel de text.
cum va fi perceput, de ex, de cineva mai fericit ca noi?
|
| A.A.A -
2008-04-14 |
francisc,
...Ai absolută dreptate în tot ce spui şi nu spui. Cred că un poet de anvergura ta (uriaşă) îşi pierde timpul de pomană comentând asemenea texte (extrem de slabe).
Toate bune!
|
| francisc -
2008-04-14 |
Adrian, cred ca majoritatea elevilor stiu ce este acela stil si cat importa. Nu spun lucruri complicate, nu?
Am si spus: imi plac astfel de texte, dar, literar vorbind, suntem departe.
Iar despre uriesenia mea, uite o intrebare: care o fi principalul motiv pentru care nu am scos nici o carte desi scriu de atatia ani?
Toate bune si tie! Si succes in demersul tau!
|
| Sapphire -
2008-04-14 |
Adrian, dacă îţi doreşti să postezi pe hermeneia, aşteaptă-te să fii comentat. Nu mai invita oamenii să plece de pe pagina ta: e liber la comentarii... regulamentare să fie.
|
| A.A.A -
2008-04-14 |
...francisc, poate n-ai scos nicio carte doearece nu-ţi doreşti ca să fii şi tu un anonim ISBN-ar.
...Sapphire, n-am invitat şi nu invit pe nimeni (doamne feri!) să plece sau să vină pe o sau de pe o pagină anume. Doar că, aşa cum recunosc un poem slab (în speţă ale mele) tot astfel cunosc şi un critic slab. Adică, să fim sinceri, este uşor să faci o critică atât de generală, cu atât mai mult cu cât cel care o face plasează două-trei cuvinte aparţinând domeniu în grămada universalo-exegetică. Mai clar, aceeaşi critică poate fi lipită oricărui text şi se va potrivi. Accept păreri, sugestii, obiecţii dure... însă doar câtă vreme rămân la rangul de opinie. Când se ridică la pretenţiie de "critică" (cu "c" mare"), atunci consider că timpul ambilor combatanţi este pierdut. Atunci îmi spun, pentru a "n" oară, că poeţii slabi au făcut criticii mari, şi nu invers.
...În altă ordine de idei, poezia clasică se comentează (ca să nu spun critică) cu totul diferit decât textele moderne. Este un principiu. Spunea cineva că arta înseamnă constrângere. Cred că lirica clasică cere mai mutlă constrângere, deci e logic să poarte mai multe chichiţe exploatabile către respingerea unui text. Ceea ce mă surprinde însă e o chestie. Francisc, mai sus, şi-a expus obiecţiile în privinţa lucrurilor pe care le cosnideră eronate, însă nu a observat reluarea rimei (i-nimi) în ambele catrene (de patru ori), rime unice în poezia română (zic eu) 3 perfecte, din care una compusă, + o asonanţă Apropo, dacă cineva le-a mai intâlnit, să-mi dea de veste. Nu a observat nici rimele din terţine, care sunt extrem de rare şi nu a observat nici faptul că în poezie mă adresez direct, deci chestia cu semnatarul, autorul... nu au relevanţă.
...Bineînţeles, pot vorbi eu aiurea. Dar între un critic slab şi un ne-poet, ale mereu să pierd vremea degeaba.
Toate bune!
A.A.A
|
| A.A.A -
2008-04-14 |
Dar între un critic slab şi un ne-poet, ale mereu să pierd vremea degeaba. - aleg mereu să nu pierd vremea degeaba
|
| francisc -
2008-04-14 |
Adrian, tot ce am spus priveste textul tau. Nu persoana, nu autorul AAA Agheorghesei. Te rog sa procedezi la fel. Daca vrei sa spui ceva despre textele mele, fa o te rog intr un text argumentativ, unde sa afirmi, sa explici, sa dai dovezi si apoi sa concluzionezi. Si iti voi multumi, straduindu-ma sa devin mai bun. La fel, un jurnal daca doresti sa spui ceva despre comentariile mele, in limita regulamentului.
Obiectia mea din primul comentariu viza pb stilului. Cat timp nu exista un stil, iar textul dpv tehnic, al limbajului mi s a parut ok, am considerat necesar si suficient sa ti spun ca astept conturarea unui stil in pagina ta, a unui mod recongnoscibil de a scrie si fiinta. Logic, faptul ca obiectia mea se aplica si altor texte, nu rezulta ca nu s-ar aplica si aici, fiind vorba in speta de ac pb.
Daca vrei mai mult, adica o critica literara, scrie in continuare, eu te voi citi si apoi, daca voi simti ac nevoie sau daca vei dori, voi face o critica literara, pentru care imi vei multumi, fireste.
Spui ca rimele tale sunt speciale. Crede-ma, am citit textul tau cu atentie. Am vazut efortul, dar...cam atat. Verdictul meu: simpla versificatie
Apoi, intrebarea mea retorica sugera doar faptul ca sunt f exigent cu mine insumi. Cred ca e un principiu bun. Ca cineva e ISBN-ar sau nu, poet sau nu, publicat sau nu -deja e o alta poveste.
Fii poet, mare poet, dar daca voi crede de cuviinta sa spun nu, o voi face, cu respectul necesar.
|
| bobadil -
2008-04-14 |
Adriane, sa stii ca pornirea mea instinctiva este sa il dezaprob pe Dorin :-)
Insa aici el nu doar ca are dreptate, dar daca a scrie versuri in forma clasica inseamna ceva pentru tine, atunci cred ca ar trebui sa asculti ce ti-a scris el in cele doua comentarii... din suflet si colegial ti-o spun.
Eu as adauga trei "fortari" care se cer rezolvate degraba:
"spinii-mi" (asta e o rima la inimi?)
"pe-a apostrof sufletelor oase"
si acel "jegoase" care suna ca nuca-n perete in contextul elevat al poemului care mai si rimeaza cu "oase"
Adrian, eu sper ca te vei lua in serios cat de curand si pe noi de pe Hermeneia asisderea.
Cel putin pe mine, ca sa nu generalizez, asta pentru ca altfel ma vei face sa cred ca oi fi trait 45 de ani de pomana ceea ce mi-ar produce o depresie care nu mi-ar trece pana a doua zi la cafeaua de dimineata. Tu asta vrei, spune drept? :-)
Andu
|
| A.A.A -
2008-04-14 |
...Francisc, nu ştiu exact cum să formulez să nu par nici ironic, nici dur, nici ipocrit, nici îngâmfat, să fiu şi sincer şi direct, să nu fiu nici extremist, să fiu şi regulamentar, deci voi apela la bunul simţ comun: spui tu: "Daca vrei mai mult, adica o critica literara, scrie in continuare, eu te voi citi si apoi, daca voi simti ac nevoie sau daca vei dori, voi face o critica literara, pentru care imi vei multumi, fireste.".
...Fireşte că-ţi voi mulţumi. Şi nu sunt ironic. Nici măcar şugubeţ. Însă dă-mi voie să-ţi spun un secret urmat de-o întrebare. Eu nu pot să "critic" un text alb în adevăratul sens al cuvântului. Abia pot să fac un comentariu. Şi asta nu pentru că (sper să nu par lăudăros) nu aş fi în stare să trec către metatext ci pentru că-mi lipsesc nişte intrumente pe care, dintr-o ignoranţă principială, nu mi le-am însuşit. Acum întrebarea: Tu deţii insturmentele necesare pentru a critica un text clasic?
...Nu mai ştiu exact unde şi cum anume, Călinescu spunea că unui critic de poezie (la vremea aceea, şi tind să cred că nu s-a schimbat nimic până azi) nu trebuie să-i lipsească sub nicio formă primele arme. Adică să stăpânească aproape perfect prozodia. Pentru că aşa cum la critica unui tablou se porneşte cu inspectarea lemnului, culorilor, uleiului, pânzei etc. tot astfle e şi cu poezia. Nu poţi înţelege loial, corect universul ideatic fără să-l pătrunzi pe cel material, dacă mă pot exprima aşa.
...Eu nu deţin uneltele criticii moderne, însă într-o proporţie accentuată le deţin pe cele clasice. Şi revin: Poţi într-adevăr să faci Critică unei poezii clasice? Ţi-aş mulţumi, fireşte, precum îţi mulţumesc pentru timpul acordat până acum.
Succes în tot ce faci!
A.A.A
|
| francisc -
2008-04-14 |
daca prin critica intelegem interpretarea unui text sau a unor texte, evidentiind aspectele pozitive sau mai putin pozitive, in lumina unor criterii estetice, utilizand aparatul critic necesar ( pe care, fireste, nimeni nu l poate stapani in totalitate), atunci, daca doriti, voi face una, cu speranta ca gestul meu va fi intors, in aceeasi maniera. fireste, intr un timp cat mai scurt
|
| A.A.A -
2008-04-14 |
...francisc, te-aş ruga să nu mi te mai adresezi cu pronume de reverenţă pentru că, în actualul context virtual, nu cred în el. Pe deasupra, sau pe dedesubt, sunt mult mai tânăr decât probabil crezi.
...Văd că definiţia criticii o cunoşti :). Am citit-o şi eu acum ceva vreme pentur un examen la estetică. Eu te-am întrebat altceva. Stăpâneşti sau nu, satisfăcător, prozodia? Dacă da, e ok, dacă nu, fără exagerare, nu vei putea niciodată consturieşti critică în adevăratul sens.
|
| A.A.A -
2008-04-14 |
S-o construieşţi în context clasic, normal.
|
| A.A.A -
2008-04-14 |
...bobadil,
spinii-mi - inimi este cu siguranţă o rimă. Una compusă. Şi încă una bună. Demonstrează-mi că nu e. Aştept.
pe-a apostrof - corect graamtical este pe "ale". Însă rigoarea versificaţiei nu suportă. Astfel, am apelat la acel artificiu acceptat de vreo 150 de ani, dacă nu mai mult, în poezia română. Nu ştiai?
IApropo de vârstă... mulţi înainte.
|
| vladimir -
2008-04-14 |
Adrian am citit mica polemica iscata sub acest text referitoare mai putin la poezie cat la modalitatea de a comenta... iti dau dreptate atunci cand esti pretentios cu lectorii tai care saracii indraznesc sa iti lase cate un comentariu insa iti sugerez ca aceeasi exigenta sa o indrepti si asupra textelor pe care le postezi... pana una alta scopul probabil pentru care postezi textele este reprezentat de nevoia stabilirii modului in care acestea sunt receptate si de identificare a eventualelor sugestii de imbunatatire a acestora.
Am sa o spun din capul locului... nu orice feed-back pe care-l primim reprezinta critica literara in adevaratul sens al sintagmei... insa acest fapt nu reprezinta un motiv suficient pentru a trata lectorii cu superioritate... iti garantez ca pe aici mai exista persoane care au citit cate ceva, inclusiv critica a textelor literare si poate mai mult, hermeneutica, semiotica, estetica etc... ideea e ca pe aici nu ne scriem fiecare pe frunte abilitatile si nu obisnuim sa ne batem pe burta de ce destepti suntem... hermeneia este si va fi un spatiu liber al discutiilor despre literatura, filosofie etc si tare as dori sa ramana astfel, fara fite inutile ori orgolii care sa devina substitut pentru valoare.
E dreptul fiecaruia dintre cititorii tai sa perceapa textele postate de tine asa cum crede de cuviinta... ca procedeaza inductiv si este mai atent la aspectele strict formale pentru ca apoi sa ajunga la idee si la modalitatile in care o exprimi iar daca are chef eventual sa treaca dincolo de nivelul strict literal... ca se lasa purtat de o emotie, de frumosul unei alcatuiri poetice si apoi daca are timp te cauta de ritm si rima... cred ca este gresit sa oferi un singur drum pe care se poate ajunge la tine.
Cred ca ar trebui sa fii mai tolerant cu cei care te comenteaza chiar daca reactiile pe care le primesti sunt imperfecte... m-a amuzat citind comentariile de aici ca ai rugat un interlocutor sa iti demonstreze ceva... eu zic sa argumentam eventual si sa fim mai deschisi pentru ca la fel de usor pe cat diseminezi mistoul tot atat de lesne il poti si primi inapoi... si atunci cui folosesc toate acestea?
|
| A.A.A -
2008-04-14 |
...Vladimir, perfect de acord. Poate termenul de "a demonstra" este prea agresiv. Atunci, voi folosi unul mai blând cerându-i pe această cale, din nou, lui bobadil să--mi "argumenteze" de ce spinii-mi - inimi nu este o rimă. Sau asta înseamnă ca iar las impresia de "superioritate"? În rest, repet, perfect de acord. Pe viitor voi afişa o altă ţinută. Voi da cu "ai dreptate" şi astfel vom fi toţi fericiţi, întregi în ego şi nu va mai trebui să încasez reproşuri din fiecare parte.
O seară bună!
|
| vladimir -
2008-04-14 |
Adrian nu trebuie sa oferi dreptatea celui care nu o are... eu vorbeam de o atitudine pozitiva si atat... si eu sunt pentru comentarii decente fara cuvinte aruncate in graba dar care nu spun nimic. Ai incercat vreodata, ca exercitiu de virtuozitate sa incerci sa transpui aceeasi idee din forma sonetului italian pe osatura celui englez? Adica trei catrene in care sa problematizezi si un cuplet relativ concluziv. E drept, limba romana se muleaza mai bine pe structura pe care o propui insa gandeste-te cum ar fi sa iti traduci propriile creatii in limba engleza :)
Cu referire la forma actuala remarc grija pentru masura metrica (uite aici un hint pentru Andrei) in contextul rimei imbratisate... as mai lucra totusi la modalitatea de adecvare a piciorului metric la coerenta ideilor la nivel de strofa si cu referire la poezia ca ansamblu. Uneori hainele sunt prea stranse ca sa poata exprima ideea in masura in care ti-ai dorit.
|
| A.A.A -
2008-04-14 |
Vladimir, ete primul comentariu pertinent pe care-l primesc. (la poezii) Şi nu sunt subiectiv când afirm asta. Din 2-3 rânduri am înţeles că discut cu cienva dinăuntrul fenomenului clasic, sau, măcar, care a fost acolo cândva. Tare aş vrea să înţeleagă mai mulţi că cel mai mare "critic" al meu sunt eu. Deci nu e vorba aici de neputinţă de-a accepta o greşeală, e vorba de cum mi se arată acea greşeală, din ce unghi, prin ce mod. Şi dau aici, din păcate, exemplul în care userul "bobadil" îmi spune pe un ton de semipseudo cunoscător al fixei poezii că rima "spinii-mi - inii-mi nu ar fi rimă. Eu cum ar trebui să reacţionez? Să meditez la ce a spus? Să-mi pun măcar pentru o clipă oscilaţia în tâmple -dacă o avea dreptate, dacă nu. Oare prin aceasţw inocentă dar fatală frază, nu-mi spune, de fpat, că el nu este chiar pregătit pentru a-şi da cu părerea despre o poezie clasică? Mai ales în ceea ce priveşte versificaţia? În fine.
...Problema sau rezolvarea este următoarea. Mă repet, mai am puţin şi devin o tentativă de poet. Deci nu am pretenţii prea mari. Doar aceea de-a se înţelege (pe acest site unde 90 la sută se scrie modern) că este o diferenţă coloseală între judecarea (critică şi necritică) a textelor clasice vs textele moderne.
...În rest... chestia cu transpunerea soentului italian în metrică engleză m-a trecut de multe ori, dar probabil sunt prea habotnic în ceea ce priveşte sonetul. Românii îl folosesc pe cel italian dintotdeauna, de la Asachi, si probabil voi rămâne aici. Însă asta nu înseamnă ca nu am dat şi cu cel englez, francez, cel închipuit, cel cu coadă, cel întors etc.
Mai vorbim!
Toate bune!
|
| bobadil -
2008-04-14 |
Adriane, nu doar ca nu te prinde atitudinea asta de cocos, dar cred ca nici nu iti foloseste la nimic. In primul rand, nu cred ca are rost sa discutam despre varste si alte chestii personale in situatia actuala in care biorafia ta pe Hermeneia este vida, revin cu aceasta ocazie si ma adresez din nou Consiliului cu rugamintea sa se tina cont de precizarea lui Virgil ca autorii Hermeneia sa aiba o biografie si o fotografie care sa-i reprezinte... mi se pare de elementar bun simt, eventual vezi cateva paragrafe din textul meu "patologia webului si literatura electronica".
Deci revin Adriane, oricat de multa bunavointa ar avea oricine si oricat suflet ar pune in credinta sa si tot nu ar putea face un text ca acesta al tau sa fie poezie. Acest text, indiferent de forma sa de exprimare, clasica sau nu, cu rime ciudate sau cautate cu lumanarea sau nu, cu ritm iambic sau trohaic sau nu, este un text foarte slab, pe care noi aici pe Hermeneia l-am citit si am facut eforturi demne de o cauza mai buna, te rog sa ma crezi, sa-l comentam, in speranta ca tu vei pricepe ceva din asta. Dar eu cel putin ma voi opri aici pentru ca nu-mi place sa vorbesc cu peretii sau cu cei care nu-si dezvaluie adevarata identitate, tot aia.
Pana la proba contrarie, mai semnez pentru ultima data pe aici
Andu
|
| A.A.A -
2008-04-14 |
Bobadil, să înţeleg că tu reprezinţi majoritatea Hermeneia? Aţi făcut eforturi? Colective? Separate? Ştii ce, nene? Lasă-mă, te rog, cu textele astea. Identitatea? Vârsta? La ce bun? Dacă aş avea 60 de ani m-ai privi cu alţi ochi, literar, decât dacă aş avea 20? Chiar vrei aceste date? Putem vorbi pe privat pentru aceasta. Textul nu este slab. Textul este dezastruos. Ca atare, tu l-ai ridicat în rang. Deci nu te pricepi la critică. Cel puţin nu acum. Poate altă dată. De fapt, mi-ai spus că e ultima dată când calci pe aici. Trist.
|
| hialin -
2008-04-14 |
Domnule Bobadil, vorbiti in numele dumneavoastra. Restul sunt speculatii. Ciudat ca spinii-mi - inimi a devenit in ultimul comentariu "rima ciudata si cautata cu lumanarea".
Adrian te rog fii mai ponderat in comentarii ! Si subscriu ideii de completare a profilului de pe site.
Admit subiectivismul cazului de fata, dar cred ca ati mers prea departe. Argumentati fiecare afirmatie ! Sunt sigur ca se poate desfasura totul amiabil.
Legat de text, in momentul in care termeni tehnici sunt inclusi in versificatie, exista riscul ca unele idei sa devina tehnice in sine chiar daca prin ele incerci sa exprimi ceva. Ultimul vers din prima strofa cred ca ar trebui reformulat. Se intelege ideea, dar parca am mai auzit-o.
Tertinele au o idee buna, dar cred ca "jegoasa" nu este un superlativ stilistic foarte "poetic".
Ideea de baza este ca pe alocuri se pierde coerenta. Este foarte dificil sa faci compromisul idee / rima si cred ca stim amandoi asta. Cred ca se poate mai bine !
Ialin
|
| niculescu -
2008-04-14 |
"spinii-mi" corect se scrie "spini-mi" (in silabe "spi - nimi" ori tu ma obligi sa impart "spi-nii-mi") - interesanta rima spini-mi/inimi
"clipa-ţi ce" - nu mi se pare estetic
sper sa nu supar autorul, calitatea nu m-a convins
cu respect
Ion Nimerencu
|
| A.A.A -
2008-04-15 |
...hialin, s-a-nţeles. Mulţumesc pentru comentariu!
...niculescu, spin (singular), spini (plural), spinii (plural/articulat). În contextul meu "spinii" este articulat. Spinii mei, deci "spinii-mi". Nu cred că în construcţia aceasta "mi" trece ca a treia silabă. Logica vorbirii o trece ca parte a celei de-a dpua silabă (spii-nimi).
Clipa-ţi ce -este într-adevăr mai greu de pronunţat, deci nai inestetic.
Cu părere de rău pentru faptul că nu ţi-a plăcut, te salut!
|
| A.A.A -
2008-04-15 |
celei de-a dpua silabă - celei de-a doua silabe; nai - mai
|
| niculescu -
2008-04-15 |
Logica linioarei este de a scapa de silabe in plus atunci cand e necesar , nu sunt lingvist, dar sunt 100% convins ca am dreptate in ceea ce priveste "i"-ul respectiv!
exemplu : M.Radu - " Ochi-mi spun" (este exact situatia ta "ochii imi spun" )
si alte situatii cand cade vocala "i" - articol hotarat pl.
M.E-scu - "N-or sa te vaza ochi-mi tristi",
F.F.Baltag - "Paşi-mi se pierd în drumul",
Daca e vreun profesor pe-aici va rog sa explicati "fenomenul":)
cu respect
Ion Nimerencu
|
| A.A.A -
2008-04-15 |
niculescu, n-am înţeles corect prima dată care era problema. Da, ai dreptate, am un "i" în plus. Dar asta nu schimbă cu nimic acustica, nu? Voi remedia. Toate bune!
|

|
|
|