| |
|
| |
a fost odată o femeie
trecători grăbiţi şi lumini
multe lumini pe măsura fricii noastre de întuneric
păşeam prin oraş uitându-mă la vitrine şi oameni
ea se oprise la marginea străzii
fragilă
ia-mă de aici mi-a spus
ascunde-mă la capătul lumii
nu ştiu să fiu fericită
în ochi i se roteau drumuri
frumuseţea nu poate fi decât barbară
gândeam în timp ce mâinile mi se întindeau singure
nu ştiu nicio ieşire i-am spus
doar un parc în care uneori întâlnesc câini
iubirea coclea în cer la picioarele sfinţilor
cu privire la lucrurile esenţiale
numai Dumnezeu putea să-şi dea cu părerea
ea învăţa să zâmbească
mă urma peste tot
ceva era în neregulă cu viaţa
toate lucrurile atârnau
câinele de lesă
brăţara de mână
luna de cer
singurătăţile între ele
se prelingea printre lucruri
atingându-le doar
făcea dragoste
cu spaimele trupului meu
îmi îngropam obsesiile în cuvinte
afară eroii aşteptau să-şi ia partea de pradă
fecioarele păcatul promis
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
Profetul -
2008-04-10  |
un text putin diferit (prin naturalete si naivitate) de ceea ce ne-a obisnuit Vladimir pina acum. intr-un fel este un text simplu, fara pretentii, poate "imbunatatibil" pe alocuri dar ceea ce m-a interesat este sa vad daca poate capta si pastra tonusul acesta de poveste-vis-neimplinire pina la capat. si da, tonusul de iluzie,.. daca iluzia poate avea vitalitate.
|
| Sancho Panza -
2008-04-10 |
Vad ca Virgil mi-a luat-o inainte...
Un text care promite o poveste si se tine de cuvant.
"a fost odată o femeie
trecători grăbiţi şi lumini
multe lumini pe măsura fricii noastre de întuneric
păşeam prin oraş uitându-mă la vitrine şi oameni
ea se oprise la marginea străzii
fragilă"
e uimitor ce ai reusit sa faci aici cu un simplu adjectiv...ai spus totul despre personaj, l-ai aruncat, pur si simplu, in fata naasta, dezarmat.
apoi:
"în ochi i se roteau drumuri"
"iubirea coclea în cer la picioarele sfinţilor"
"ceva era în neregulă cu viaţa
toate lucrurile atârnau
câinele de lesă
brăţara de mână
luna de cer
singurătăţile între ele"
felicitari!
o penita si de la mine.
|
| Sancho Panza -
2008-04-10 |
pardon, scuzati, din motive de justificat entuziasm, am comis o greseala, deci urmeza erata: in fata noastra*.
|
| moi -
2008-04-11 |
frumoasa poezie. simpla si incisiva. da senzatia ca cei doi isi deapana povestea, in timp ce restul lumii ii priveste, ca la cinema, se hraneste cu ei.
|
| vladimir -
2008-04-18 |
Virgil, Adriana, Oana multumesc pentru bunatatea voastra si sa-mi fie iertat raspunsul intarziat... ma citesc din ce in ce mai rar.
|
| silv -
2008-05-05 |
un poem bun, chiar mi-a placut si m-a impresionta. mi-a mers la suflet. e ca o constructie care se sprijina bloc pe bloc.
|
| vladimir -
2008-05-05 |
Silv ma bucur ca ti-a placut... si multumiri pentru feed-back.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com