| |
|
| |
Uitat.
Era înc-o promisiune.
Natura mea sălbatică,
Stârnită de jocuri nebune,
Pe-o gură de rai se revarsă în lume,
Răstălmăcind uitate cuvinte.
Anume.
Mi-e barba plină de rouă.
Şi-n joacă-ţi sărută picioarele.
C-o lacrimă-ţi şterg genele, ielele.
Înmuguri-tu-mi-au degetele
Florile.
Te-am rătăcit. Mă sperii,
Desfrunzit alerg pân-la poartă.
Natură moartă cu suflete ce-aşteaptă
Să-şi dospească liniştea spartă,
De soartă.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com