Profetul - 2008-04-07

primele trei strofe sint mult mai reusite decit celelalte. de fapt cred ca ar putea exista ca de sine statatoare.

alma - 2008-04-07

Multumesc, Virgil. Si cu celelalte strofe ce se poate face?

Profetul - 2008-04-07

trebuie sa rectific. primele patru mi se par cele reusite. despre celelalte as zice sa renunti la domnul Pa, la castele si alte copilarii din astea, si la chestia aia "ce nu se spune in poezie" si la care toata lumea se gindeste ca si cum ar avea o importanta mai mare decit poezia. cam asta. textul in corpusul lui inititial mi se pare mult prea bun pentru alunecarea in ludicul quasi-misogin despre dl Pa parerea mea, de doi lei grei.

alma - 2008-04-07

Fie, atunci primele patru sa ramana! Multumesc frumos pentru idee!

bobadil - 2008-04-07

Alma, daca tot e vorba de cateva sugestii pe aici (si m-am gandit eu ca asta era textul cu Graalul pe care il scriai :-) as zice asa: 1/ ideea cu "domnul pa" desi vad ca deja ai construit un intreg esafodaj pe ea, mie mi se pare rizibila 2/ chestia cu "infasurata in mantia-mi" ar trebui eliminata fiind un calc eminescian 3/ ar mai trebui revizuit textul la chestii ciudate de genul "trupul-mi era" :-) Andu

francisc - 2008-04-08

mi se pare o reusita trimiterea la emi, (auto)ironica pe alaturi, constienta si mirândă. din cate imi amintesc am mai intalnit la alma o astfel de tehnica a situarii inauntrul si in afara starii/textului, intr un metalimbaj care se protejeaza de spectrul patetismului si asigura, daca nu depasirea ""crizei", macar asumarea ei. despre atotprezenta dlui Pa, nu spun nici da nici nu. e si el un dumnezeu care moare mai greu

alma - 2008-04-08

Andu, daca scriam "Andu", in loc de "domnul Pa", tot asa de rizibila ar fi fost? In rest, multumesc de semnalari. O sa incerc, pe cat posibil.

alma - 2008-04-08

Dorin, e un proiect, ca atatea proiecte incepute de mine, poate pe acesta chiar o sa il si duc pana la capat. Dumnezeu stie! :-) Multumesc pentru ganduri.

vladimir - 2008-04-08

Ce mi-a placut... "mă lungeam pe nisipuri, trupul-mi era curb, tocmai acolo pământul se găsea să fie atât de rotund..." Frumos introdus in context celebrul de acum domn Pa... Obsesia scoicii, motiv frecvent intalnit in poezia ta... in acest context marin, ma bucur ca ai renuntat la imaginile in sepia ;) Nu e un text slab insa parca e prea intins ca dimensiuni, chiar daca totul s-a vrut aici imagine.

bobadil - 2008-04-08

Alma, cred ca daca ai fi scris "Andu" in loc de "Domnul Pa" ar fi fost si mai rizibil, pentru ca ai fi introdus in ecuatie componenta personala, care aici chiar nu are ce cauta. Insa foarte serios, tie chiar iti place asta cu "Domnul Pa"? Pare asa, o ironie ciudata, pacat de versuri care au forta si expresie. Ce-ai zice de "Domnul P"... e mai simplu si cu mult mai multe intelesuri, parerea mea. Andu

alma - 2008-04-09

Vladimir, multumesc frumos pentru ganduri. Nici eu nu cred ca e un text slab :). Si mai cred ca e prea lung pentru cei care se plictisesc repede.

alma - 2008-04-09

Andu, mie chiar imi place cum suna Domnul Pa si va ramane asa sau deloc, nicidecum domnul P. cu sau fara diverse sensuri esoterice :). Multumesc de comentariu!

cailean - 2008-04-09

E o poezie foarte solidă. Plină de imagini şi sentimente, crează stare şi atmosferă, desenează imagini seducătoare şi se ţese poetic în jurul unor laitmotive armonice. Nisip - apă sărată, mantie - conduri, paşi - jurăminte, apă - coajă, iar castel, iar mantie, iar paşi, glezne, trup curb, pas drept. Ştii ce nu (mi) se potriveşte? Domnul acela Pa din antepenultima strofă. Parcă plezneşte acolo îmbujorat şi fercheş. Eu mă gândeam că va deveni personaj literar, am şi spus-o oarecând, dar "de mult" domnul Pa, "iar" domnul, iar "domnul", domnul Pa "era", ba nu era..., eu l-aş vedea mai degrabă ca un personaj mai discret şi cred că aşa ar fi mult mai seducător. Nici măcar "prinţ" nu-i stă bine. Strecurat în taină, aluziv, dezvăluit poate doar în final (şi în titlu) ar coborî din poem nu ca un prinţ "în toată regula" (prea dă a basm ieftin şi Mr. Right), ci ca un personaj care rar se dezvăluie, dar şi atunci doar acoperindu-se cu o nouă taină. Dar deja am facut altă poezie... Ce vreau să spun? Îmi place poezia, în afară de antepenultima strofă care sfâşie atmosfera excelent conturată până acolo. Încă: "picătură din oceanul mirării" e magnifică. E aici jocul mare - mirare, dar şi o excelentă metaforă. O tot citesc şi mă învârt în jurul ei.