| |
|
| |
Uneori ziua, obosită de lumina unui soare
Tânăr de Aprilie, se opreşte din hârjoana
Sinuoasă prin spaţiul rotund şi finit,
Se întoarce prin mine şi adună din urmă
Răşina - acum deja chihlimbar. Şi deodată,
Cu faţa spre celălalt capăt al vieţii,
Mă înăbuş prin nămeţii calzi ca o spuză,
Cu masca din fular, în războaie fraticide,
Fac beţigaşe aplecate în unghiuri congruente
Cu unchiul sub care mă priveşte o domnisoară
Fusiformă, cu ochelari cât nota infinit,
Călăresc cu Winetou prin preerie (oare
Aceeaşi lumină rece de Aprilie curge
Şi dincolo de Munţii Stâncoşi?), admir părul,
Unduios ca brocartul, al unei colege din faţă
Ce chicoteşte f’indcă n-am auzit chemarea
La tablă. Iubesc. Mă mişc în ultima fotografie
A adolescenţei, iar apoi ziua împlântă în mine,
Sub coastă, suliţa timpului. E joi. Aprilie.
Astăzi cad de pe planetă, astăzi uit să scriu,
Astăzi croşetez vise, astăzi uit foamea,
Astăzi uit să merg. Încă există strada cu nămeţi,
Camera cu biblioteca pentru toţi, liceul,
Şi eu şi tu existam. Dar mâine va fi ca ieri.
6 IV 2008
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Profetul -
2008-04-07 |
parerea mea este ca textul vrea sa faca ceva dar nu reuseste. pur si simplu nu trece de un fel de contemplare prozodica.
|
| francisc -
2008-04-08 |
reverii primavaratice: nostalgic, cel matur surprins de sulita timpului se trezeste iarasi in banca adolescentei, cu ea, vesnic tanara, vesnic prezenta in vreun fenomen fusiform, in vreo colegialitate pasagera. mi se pare logic sa ai pauze de meditatii, stangacii in cuvinte si fapte. desi, la formulari de tipul "E joi. Aprilie" sa eu, unu, scot la tabla si pus pe exercitii.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com