| |
|
| |
Sub masca de femeie ascund barba,
Lacrimile-mi protejează ochii, să nu īmbrac o fericire
gratuită, uitată de boschetarul din colţ
Mi-e ruşine numai cānd aud cuvāntul tānără -
inima mea are riduri, dansează un jazz jalnic.
Aproape c-a uitat ce īnseamnă iubirea...
Īn fiecare dimineaţă mă trezesc cu faţa lipită de oglindă - acelaşi "eu",
o farsă pasată de la suflet la trup...
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text

| francisc -
2008-04-05 |
adelina, de ce "fara titlu"?
tie cum iti suna aceste randuri, daca nu ca niste tanguiri de primavara astenica?
|
| em ce patrat -
2008-04-05 |
ceva scărţīie. dacă-n trupul tīnăr de femeie sălăşluieşte un bătrīn, nu pricep ce-i cu şi/sau de unde fericirea aceea (gratuită ??). fericit bătrīnul? fericită femeia trup? de ce?
şi-apoi farsa din ultimul vers - fie oglinda amintită are puteri magice, fie-s eu mai grea de cap!
|
| adela -
2008-04-05 |
domnule francisc, daca dumneavoastra vedeti in aceste versuri niste tanguiri astenice de primavara, e viziunea dumneavoastra si vi-o respect, fara titlu pentru ca n-am gasit inca titlul potrivit
domnisoara maia, ideea ce e o ilustrez eu e conceptul de androgin, suflet androgin, la care se adauga si imposibilitatea eului liric de a nu se regasi in propriul corp, inconcordanta dintre starea biologica si cea psihologica. degeaba sun tanara, daca am sufletul imbatranit.
fericirea gratuita e un surplus adaugat la superficialitatea in care se zbate eul liric, astfel e nefericit dar se agata cu toata forta de o farama de fericire, fie ea insignifianta, inselatoare.
oglinda luata cu sens propriu e un obiect ce apartine teluricului, refelecta doar aparenta, nu sentimentele si trairile ce zac in sufletul uman....
|
| adela -
2008-04-05 |
cu scuzele de rigoare, imposibilitatea de a se regasi
|
| francisc -
2008-04-05 |
adelina, hai sa gasim un titlu. eu zic: jazz cafe
acum sa alegem cateva imagini: boschetarul , oglinda, masca, femeie tanara, fum (logic)
acum sa vedem ce iese:
boschetarul din colt cu mana ca un sarpe in barba-ncalcita
se-ntinde in sufletul meu mi-l prinde de un colt despicat
femeie tanara, femeie mugure
da-mi un sarut pe gura amara
boschetarul din colt isi pescuia sufletul din canal
eu intind mana inspre oglinda
oglinda intinde mana spre mine
ca un sarpe limba saxofonului strange ceasca de cafea, buza ei
fumul lui musca din bratul meu gol
fumul urca sub crucea ferestrei, inrosind
|
| adela -
2008-04-05 |
multumesc, e interesanta varianta dumneavoastra... eu raman insa la a mea , mai simplista, poate am sa o modific mai tarziu ,oricum nu consider ca am ratat intrutotul poezia...
|
| Profetul -
2008-04-07 |
slab si predictibil textul. dar slab. e poate cel mai bun exemplu pe care l-am vazut in ultima vreme de nereusita in a trece din panseism in poezie.
|

|
|