| |
|
| |
atunci când plouă
nu mai cred în miracole
îmbolnăvit de frumos urmez
drumul îndestulat de secrete
către pulpele tale
ea miroase a ceai negru
îşi roteşte mereu degetele
cu o vesperală tristeţe
ca la o nuntă balcanică
smulgem din cer îngeri cu miile
dintr-o nevoie neînţeleasă de a simţi
îi strângem în braţe apoi îi privim
aşa prăbuşiţi la picioarele noastre
ca o iarnă cu multa zăpadă
cu iz de tamâie si vierme
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| francisc -
2008-04-03 |
mi a placut strofa a II a in special. plus ideea finala: atingerea miracolului echivaleaza cu moartea lui, desi, dpv meteorologic (sic!) e bulversant sa ploua si sa ninga in acelasi spatiu hyperboreean
|
| Profetul -
2008-04-07 |
un text (poate scris in graba) dar care mi se pare slabut.
"imbolnavit de frumos"..??? hai sa fim seriosi, cred ca expresia asta poti sa o gasesti si in ziare de-acuma.
apoi trecerea asta de la exprimarea catre persoana a doua singular spre un fel de narativ in strofa a doua si apoi catre persona intii plural in strofa a treia iti da asa o senzatie ciudata ( ca sa nu spun dezagreabila) de zig-zag
|
| vladimir -
2008-04-08 |
Multumesc de opiniile in mare parte justificate... textul nu a fost scris in graba ci a fost schilodit cu rabdarea unui specialist in tortura... am suferit alaturi de el si l-am postat tocmai pentru a finaliza un drum infundat... cumva acest text imi da acea satisfactie a ratarii :)
Totusi, desi e indreptatita parerea asupra formularii "îmbolnăvit de frumos", vreau sa spun ca aceasta este parte a uneia dintre strategiile mele de recuperare a sensului unor formule bagatelizate de prea multa uzitare in contexte nepotrivite.
Totusi cata putere gnoseologica e in acel imbolnavit de frumos...
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com