| |
|
| |
rămăsesem în şanţ cu o prigorie
avea ochi prinşi în lut şi purta un cioc abisal
unde a trăit
poate oricând altul să ne spună cum e
când sfârâie pe miocardul sub gratii în pajişte pulpele mici
oameni ai cuiburilor stoarse
peste noi tăciunii cad liniştit
fără ca scântei ale râului să pară măcar
trec mâinile peste o coardă şi cu ea odată vibrez
cântă îi spun sângele meu stropeşte urna ecoului
am pijamaua cu maci la marginea serii orgasmele
sar ca nişte broaşte hartiste
pajiştea mă îmbracă decent
în orăcăieli şi creier afazic
mor liniştit am observat că asta se poartă
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| francisc -
2008-04-03 |
"rămăsesem în şanţ cu o prigorie
avea ochi prinşi în lut şi purta un cioc abisal
oameni ai cuiburilor stoarse
peste noi tăciunii cad liniştit
trec mâinile peste o coardă şi cu ea odată vibrez
cântă îi spun sângele meu
mor liniştit am observat că asta se poartă"
aceste versuri mi-au atras atentia. pt ele, si nu numai, feli
citări
|
| Dedal -
2008-04-03 |
onorat de atenţia acordată, mulţu
mesc
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com