| |
|
| |
Chiar şi noaptea a aţipit
toropită de truda vegherii.
Visez şi te caut. Te găsesc.
Apoi, te invit spre etern şi spui da.
Mă ridic uşor din mine,
atent să nu trezesc universul
şi pornim
printre Calea Lactee
şi odihna celor de sub noi,
spre lumină.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| francisc -
2008-04-01 |
am avut urmatoarea viziune apoi
Pegasul negru
se făcea că eram in lanul cu maci şi adormeam la tv
mă uitam cum eram năpădit de furnici
furnicile se uitau în spatele meu
tu veneai îmbracata in rochie alba
în spatele meu simteam umbra ta urcand
hurducandu-se incolacindu-se
apoi, mult timp furnicile-au asteptat
sa ne pierdem unul in spatele altuia
după lună
pe bicicleta cu roţi de argint
sa ma trezesti daca nu ti placu
|
| pârâu -
2008-04-01 |
ba da Dorin!
dar parcă asta, mai mult:
~dacă te-aş lua de un deget
degetul mic
ai merge cu mine, aşa, un pic
ca doi bărbaţi bine hrăniţi
aşa, un picuţ, prin deşert?
ştii, ne-am putea deghiza în femei
în struţ, unu` alb, unu` roş
sau, şi mai bine, cămile
tu juma`, eu un sfert de cămilă~
e mult mai poezie.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com