| |
|
| |
În oase frigul morţii mi-a intrat
Cearcăn la uşă, şi la casă cerc pictat,
Ori prapur la fereastră atârnat.
Crucea mea, aşchie din lemnu-ţi sfânt
Îmi ţintuieşte tâmpla la pământ
Nebun ce-am făcut aspru lagământ.
Gura zidită în a dinţilor strânsură
Hârtia-mi-e Golgotă, mă suportă şi îndură.
Stigmatul urmă a condeiului arsură.
Şi-am tăcut, tacea-m-ai moarte
Căci val pe val Cocytus m-ar fi dus departe
Lethe, pe mal din val mă scoate.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| francisc -
2008-03-31 |
... nu vreau sa fiu ironic, poate nu va plac glumele mele...
insa, typo este, schimbari de ritm este, fortari ale ideilor este, clisee este, plus amestecuri intre mitologia greaca si cea crestina este
ce nu este, nu este, zic eu sofistic. gata, tac, masonii este pe limba mea
|
| Cosmacpan -
2008-03-31 |
Multumesc Francisc,
Chiar ma gandeam daca nu am uitat ceva, dar si ce nu este, este, asa ca m-am linistit.
PS: La masoni inca nu am incercat.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com