francisc - 2008-03-31

frumoasa ideea de la care ai pornit djamal. indraznesc sa spun ca stiu despre ce vorbesti. insa, daca tot a venit primavara, de ce la tine in suflet inca ninge?

hialin - 2008-03-31

Mi se pare bine construita parte de la "habar n-am..." numai ca mi se pare nepotrivita in context ideea de a tine o undita in mana. Constientizez ludicul, numai ca nu mi se pare o alegere potrivita. "inima mi se deschidea larg" prezinta o idee cam uzitata. Imi place constructia "în timp ce-mi cădeau atâtea zăpezi sub piele". Ialin

Djamal - 2008-03-31

Dorin, si acum in timp ce-ti scriu acest raspuns am talpile inghetate de frig desi pamantul de sub mine respira greu de sete, iti multumesc de citire si pentru apreciere. lalin, iti multumesc de parere si pentru citire

Sixtus - 2008-03-31

lalin, cred ca cel mai interesant este sa scrii "banalitati" si sa iasa poezie. nu neaparat din fuga dupa imagini socante cum fac altii. si uite ca lui Djamal chiar ii iese "poezie" scriind simplu si nu simplist. Este doar o parere.

hialin - 2008-03-31

Sixtus, nu ma refeream la simplitatea in acest caz. Numai ca e un pic scos din context. Spune ca "nu poti sa-ti pronunti numele" remarca relevanta pentru varsta, stare etc. In schimb nu poti tine bine o undita in mana... nu-ti insipra o definitie clara a momentului. Daca intreb un pescar... poate imi spune si mie ca nu tin o undita bine in mana. Iese din context prin ambiguitate. Iti inteleg ironia, numai ca, in cazul de fata, nu m-am referit la asta. Chiar am incercat sa dau de inteles ca e un text bun, nu i-am gasit prea multe hibe si cred ca asta a fost destul de evident. Multumesc de atentionare. Ialin

Sapphire - 2008-03-31

Cred că aceasta este prima peniţă pe care o las pe pagina ta, Djamal, şi mai cred că este una dintre cele mai frumoase poezii din ce ai postat aici. Are o simplitate care te fură cu uşurinţă, o curgere firească, dar nu previzibilă, a ideilor, o construcţie impecabilă de imagini care se completează şi se cheamă unele pe altele. Mărturisesc că pe mine tocmai undiţa aceea, prezenţa ei, cu mânuirea stângace, constituie, după părerea mea, unul dintre stâlpii de forţă ai acestei poezii. Pentru că, nu-i aşa, important este să îţi cunoşti captura şi să ştii să alegi nada... Îmi aduc aminte zâmbind de concursurile de pescuit pentru copii la care am asistat, de toată dulceaţa aceea care ţi se strecoară în inimă când îi vezi cu lansetele de două ori cât ei, prinzând peşte... O imagine peste care voi suprapune de acum înainte poezia ta, iar asta spune, cred eu, enorm. Ei bine, copilul acesta din poezia ta s-a suit pe treapta cea mai de sus a inimii tale, şi de-acolo aruncă nada în voie... Am avut o oarecare îndoială la imaginea căderii zăpezii sub piele... deşi o înţeleg, nu reuşesc să o văd ca pe o imagine reuşită.

Djamal - 2008-03-31

Manolescu Gorun, Bianca Goean, va multumesc de citire si pentru apreciere. bucuros de faptul ca poezia mea va ramane-n memoria ta asociata cu imaginea copiilor din concursurile de pescuit. onorat de semnul aprecierii din partea ta si esti binevenita oricand pe pagina mea cu stima