| |
|
| |
mānănc un sāmbure, mereu mănānc ceva cānd mă apucă să scriu aici,
aşa, mānănc şi mă gāndesc la copiii cu poze de pe poverty.com
la cei trei copii care au fost acum o clipă şi care acum nu mai sunt,
la cei nouă copii care au fost cāt timp am aberat eu aici şi care acum nu mai sunt,
la cei o mie care au fost cāt timp eu rādeam cu prietenii şi care acum nu mai sunt,
la cei o sută de mii care au fost cāt timp tu făceai lucruri specifice lui tu şi care acum
nu mai sunt,
şi mă gāndesc:
e o utopie să scrii despre alţii, să scrii despre altcineva, cu totul şi cu totul despre ea, sau el, fără
să scrii deloc despre tine, doar despre ea sau el,
ea care să nu fie prietena ta, el care să nu fie iubitul tău,
mănānc un miez şi cred că astfel de lucruri se īntāmpla la capătul lumii,
am o lume rotundă īn buzunare, e o bilă oranj de 1 leu, cāştigată la
te īnvārteşti şi cāştigi, pe strada eternităţii,
pe o bilă oranj nu īmi pot pune nici o dorinţă,
şi īmi imaginez:
dacă arunc īnspre cer lumea mea rotundă de plastic oranj, ar putea ploua oranj sau ar putea ca
soarele să se facă din plastic oranj sau īngerul să vie din plastic oranj şi
cāte şi mai cāte s-ar putea īntāmpla dacă aş arunca spre cer mica mea lume rotundă din buzunare,
ar veni īngerul, mi-ar vinde un pont: scoate din ecuaţie g mic, ar zice īngerul,
eu aş scoate din ecuaţie g mic, buun, acum īnlocuieşte cu ce vrei tu,
cu ce vreau eu, īngere? l-aş īntreba retoric, apoi mi-aş imagina:
dacă aş īnlocui g mic cu un epsilon bine ales. m-aş face cu īncă o lume pe inimă, dacă aş īnlocui
g cu o altă literă sau g cu x necunoscuta sau g cu x necunoscutul sau aş īnlocui g cu un sunet,
cu do, la alegere, sau aş lipi īn locul lui g mic o castană,
e o idee bună să lipeşti o castană, sare īngerul, o castană e maro şi aproape rotundă,
seamănă īntocmai cu lumea voastră, se hlizeşte īngerul,
aş putea lăsa loc liber, puncte puncte, paranteze, aş putea desena un cerc, un opt,
nu, zice īngerul, ideea cu opt nu e bună, dumnezeu citeşte pe orizontală,
atunci eu tai optul cu un creion ascuţit de domnul Pa şi pun īn loc o clipă,
o clipă, īngere, o clipă face cāt trei copii fără aripi, cāt trei bacşişuri la unul, charon,
o clipă īn plus pentru ei, īngere,
o clipă, zise īngerul
şi atunci īngerul īşi imaginează
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| francisc -
2008-03-31 |
un poem-manifest, care te pune pe ganduri. intotdeauna e un pariu sa scrii despre ingeri si demoni. si, revenind la tine, sa identifici in ecuatia eu-lume cine ce cum mai suntem sau putem fi. paradoxal, intors catre tine, cu ironie si eleganta, il afli pe copilul african si nu numai aproape sfarsit cu un corb alaturi asteptand. asta imi aminteste de un film The girl in the cafe si de scrierile filosofilor francezi actuali care explica aceste fenomene sub avatarurile filosofiei mintii. adica, de ex, cu cat mai mari atrocitatile, cu atat mai mare fascinatia si tacerea celorlalti.
de aceea, ma opresc aici, asteptandu i pe ceilalti cu pareri asupra textului si a intrebarilor pe care le ridica.
|
| alma -
2008-03-31 |
Francisc, ma bucur de comentariul tau si iti multumesc!
Atrocitatile au fost mari dintotdeauna, si chiar mai mari, sa ne amintim cruciadele, inchizitia, timpurile antice, dintotdeauna razboaiele au fost si vor fi, ca deh, oameni sunt si ei. Tacerea celorlalti... e alegerea fiecaruia, eu am ales sa nu tac. Statisticile prezentate in filmul de care spui sunt reale si se refera, intr-adevar, la Africa: acolo un copil moare la trei secunde, din cauza lipsei de hrana si de ingrijiri medicale. Nu stiu cat am reusit sa redau emotia in textul de mai sus, insa sper ca dupa lecturarea sa, fie si pe diagonala, cititorii mei sa faca un gest de ajutor catre un copil care cerseste pe strada.
Am 8 copii in Iasi. Cand o sa plec in Africa, pun anunt. :-).
Si mai e ceva, am observat ca in majoritatea poemelor, se scrie despre sine. Eu, personajul principal al poeziilor mele. Cum ar fi sa fii tu sau el sau ei, nu stiu. Asta vreau sa incerc.
|
| Sixtus -
2008-03-31 |
aş putea lăsa loc liber, puncte puncte, paranteze, aş putea desena un cerc, un opt,
Te rog frumos: nu pune 8! Pentru că Dumnezeu citind pe orizontală s-ar putea să-i placă. Deoarece 8 culcat e semnul infinitului (ȋn matematică). Şi cum ȋngerul este un dogmatic ar fi posibil să se blocheze şi să nu ȋşi mai imagineze NIMIC.
Lectura a fost plăcută. Cȃnd voi avea dispoziţia necesară te voi mai citi.
|
| alma -
2008-03-31 |
Sixtus, multumesc pentru idee! Ce bine ar fi ca ingerul sa isi imagineze o lume infinit de fericita. Sper ca mereu sa ai dispozitie sa ma citesti si mai ales sa ma comentezi, pentru ca sunt onorata de cuvintele tale.
|
| anna -
2008-04-01 |
mi-a placut prin constructie si bineinteles prin continut, cred ca eul poetic se dezvaluie cel mai bine atunci cand scriem despre altii, nu, nu e o utopie Alma, pe socoteala altora nu putem abera :)
strofa a treia este de o delicateta si de un ludic incantator!
|
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com