| |
|
| |
O vară ucigaşă
Împlântă fără milă,
La nouăzeci de grade,
În trupul meu de var,
Un soare fără luciu
Şi pe cearceaf, din rană,
Ca să se-adune bronzul,
Mă-nvârt precum un zar.
Trec orele mai limpezi
Şi la apus le număr
Cu scoici, căci fără tine
Mă plictisesc perfect,
Chiar dacă sap nisipul
Ca să găsesc comoara
Şi urmăresc în zare
Orice catarg erect.
Doar câteodată-n spuza
Neadormită-a nopţii,
La pas cu mine însumi,
În taină mă amuz
Când văd împerecherea
La peşti şi cum sărută,
Păzind stabilopozii,
Meduza un meduz;
Şi-atunci de-atâta sare,
De-atâta fum şi umbre
Îmi pun fără crâcnire
Un diagnostic sec:
E vară; sunt tentaţii;
Sunt istovit de muncă
Şi fără doar şi poate
Sunt singur şi zevzec.
30 III 2008
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| hialin -
2008-03-31 |
Cristi, tu esti unul din cei care scriu foarte bine, insa eu cred ca ai nevoie de o reinnoire a temei, de expandare a ideilor. Prozodia e foarte buna si sunt sigur ca stii asta, dar cele mai multe imagini le-am mai auzit, le-am mai vazut. Mi-ar placea sa vad cum abstractizezi ideile mai mult...
Ialin
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com