| |
|
| |
sunt zile ce cresc mlădiţe ale lui a fi
primăvara asta care va trece printre noi
se încheagă din ape se hrăneşte cu seva
anilor noştri de-acum va fi mult soare
sunt zile ce bat la porţile infernului
pe străzile noastre cele de toate zilele
prin oraşul nostru fremătând de bucurii
în urma autobuzului 12 pierdut şi el
sta-i-ar norocul în loc să-i stea
primăvara asta se lasă sedusă cu greu
luând-o pe jos pe străzi
printre noi bat tot mai des vânturi din toate direcţiile
sunt zile cu aripi ce cresc sacadat prin trupuri rătăcite
trecători de zi cu zi şi nici nu mai ştii
care dintre ei or mai fi îngeri
şi de multe ori te întrebi până când mai putem
trece aşa pe lângă ei şi ei pe lângă
vremurile acestea cumva altfel
sunt zile cu multe primăveri presărate şi noi
cu rădăcinile bine înfipte în noi încercăm zi de zi
să învăţăm cuminţi paşii către zbor
dansul orelor serii
stând în faţa televizorului pe colţar
cu gândul spre aiurea
să pictăm aripi şi îngeri tăcuţi în cuvinte şi-apoi
să vrem să semene cu noi
aşa imperfecţi scârţâind pe ici pe colo
uneori prin punctele esenţiale
sunt zile frenetice nebune
de ieri de azi şi dintotdeauna
cu dimineţi căutându-ne pe după geamuri
prin ochi rămaşi străini cu stânci colţuroase
sunt zile ce nasc trepte spre răsărit
şi spre mine
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| francisc -
2008-03-28 |
unele imagini sunt interesante. insa parca ar trebui ordonate cumva, da i un fir logic textului, taie l acolo unde simti cea mai mica indoiala, ca un copac primavara, ca sa creasca frumos.
|
| cami -
2008-03-29 |
Francisc, mulţumesc pentru lectură. Mă bucur că am câştigat un cititor fidel. Poţi să spui exact ce ramuri ar trebui tăiate. Aşa o să văd.
|
| anna -
2008-03-30 |
mi-au placut imaginile acestor ce fie "bat la portile infernului", fie fac carari prin noi
in cautarea unor dimineti ce nasc alte dimineti... cu "trepte spre rasarit"
putin prea stufoasa, se repeta obsedant unele cuvinte: "zile", "noi"
"sunt zile ce bat la porţile infernului
pe străzile noastre cele de toate zilele"
"sunt zile cu aripi ce cresc sacadat prin trupuri rătăcite
trecători de zi cu zi ..."
"sunt zile cu multe primăveri presărate şi noi
cu rădăcinile bine înfipte în noi încercăm zi de zi"
"sunt zile frenetice nebune
de ieri de azi şi dintotdeauna"
nu stiu sa-ti spun exact in ce directie sa tai, dar parca e nevoie de putina lumina in acest ramuris al zilelor ...
mi-a placut:
"... şi nici nu mai ştii
care dintre ei or mai fi îngeri
şi de multe ori te întrebi până când mai putem
trece aşa pe lângă ei şi ei pe lângă
vremurile acestea...
( cred ca forma negativa a unui verb se scrie cu un singur "i" - nu mai sti )
sau:
"să pictăm aripi şi îngeri tăcuţi în cuvinte şi-apoi
să vrem să semene cu noi"
atentie la: "sunt zile cu multe primăveri presărate şi noi
cu rădăcinile bine înfipte în noi ..."
am retinut finalul, care creaza o binevenita pata de optimism :)
|
| anna -
2008-03-30 |
scuza-ma cami, mi-au placut imaginile acestor "zile" ...
|
| cami -
2008-03-30 |
Anna, ce să spun, mă bucur de prezenţa ta aici.
Doar imperativul forma negativă se scrie cu un singur "i". Deci e corect "nu ştii".
Repetiţia pronumelui "noi" accentuează ideea, aşa cred eu, dar mă voi mai gândi. Cât despre "zile", e un laitmotiv.
Eu mă bucur că a ieşit stufoasă.
Trecând peste toate astea, mulţumesc pentru lectură şi pentru bunăvoinţa de a lăsa un semn...după atâta vreme...:)
Important pentru mine e că ţi-a plăcut.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com