| |
|
| |
Îmbrac pe-afară somnul veşniciei
Iar înlăuntru, omenescului, mormânt zidesc.
Trei zile mă petrec pe mine însumi,
Schimbării drumul astfel pietruiesc.
Noaptea mă-mbracă-n ale sale umbre
Mă lepăd de-îndoieli, mă spăl de amintiri,
Lumina naşte-n mine din plămadă
Încă m-afund în abis de-omeneşti trăiri.
Schimbarea doare şi-nspăimântă
Căci rupe hălci din suflet şi din gând.
La începutul-lumii-a fost Cuvântul!
Schimbând te schimbi, cuvinte petrecând.
L-aştept. Îl simt şi mi-l doresc adeseori,
Precum copii ce-ntind braţele neştiutori
Chivot, pocal ce jarul mistuirii poartă
Între abis şi-nalt, El mă deschide poartă.
În El mă înveşmânt şi grea este lumina,
E semnul ce mă poartă şi îl port,
Golgota mă împinge şi mă cheamă
Corabie ce-şi poartă-n pânze al său port.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| francisc -
2008-03-28 |
daca nu te superi, voi rezuma critica mea la ac text astfel: "prea multa suferinta". si intr un limbaj mult uzitat, cu imagini de asemeni erodate semantic. titlul, da, parea sa promita...
|
| hialin -
2008-03-29 |
Buna ziua ! Subscriu idee lui francisc in legatura cu imaginile uzitate. In plus cred ca trebuie sa va ganditi serios daca a scrie in vers clasic este alegerea corecta. De ce spun asta ? Pai ultimele texte ale dumneavoastra sufera foarte mult la prozodie. Textele sunt aritmice, masura este eronata (prima strofa 11-14-11-10).
Atentie la constructii, cacofonia "Lumina naşte" creaza un efect sonor nedorit.
Ialin
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com