| |
|
| |
zenobia zenobia
inelul încă îţi poartă tăcerea sub diamant
pe degetul gardianului îndragostit
în timp ce ne jucăm
de-a lumină şi întuneric
desenăm linii de zebră
pentru trecerile umbrelor noastre
zenobia zenobia
trunchiurile înalte
din pântecul deşeretului
încă-ţi rostesc numele
în fiecare dimineaţă
ducând soarele pe umeri
iar nisipurile mărşăluiesc
în jurul lor
aşteptându-ţi tălpile desculţe şi pline cu ploi
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com