Sapphire - 2008-03-25

Apreciez regularitatea de metronom cu care respecţi regula celor două zile (ai o mică "scăpare", dar, fiind una singură, să spunem că trece, de data aceasta). Mai departe însă, regulamentul are şi el un spirit, nu e literă moartă. Se cere membrilor încadraţi ca novici reducerea frecvenţei în speranţa că o perioadă mai mare de reflexie asupra textelor poate duce în egală măsură la ascuţirea spiritului auto-critic, cât şi la creşterea valorii artistice, prin lucru asupra textelor. Din păcate, dacă aici avem de-a face pur şi simplu cu aruncarea unor texte deja scrise, la intervale regulate, cu refuzul tău de a interveni sau încerca o schimbare, cu lipsa completă de interacţiune faţă de ceilalţi membri care postează aici, îngustarea aceasta a orizontului şi intereselor pe hermeneia cu alte cuvinte, nu cred că te vei folosi prea mult de hermeneia. Şi nici vice versa. Textul de faţă, asemenea celor dinainte, este slab, insuficient susţinut ideatic şi prozodic. Singura care merită o oarecare atenţie este antiteza între oraşul prins de somnul său efemer şi singurătatea catedralei pe timp de noapte. Deşi tind eu să cred că, la o analiză mai atentă, o catedrală nu este niciodată singură, atâta vreme cât clopotele sale se aud în oraş, iar un oraş nu doarme niciodată efemer, atâta vreme cât este vegheat de o catedrală. Acestea fiind spuse, e ca un fel de crochiu slab realizat. Repetiţia ultimului vers nu aduce, din nefericire, nici ea vreun plus de valoare. Folosirea cuvintelor cu iz învechit nu mai este nici ea benefică. Nu ştiu, nu spune nimeni că trebuie să fim cu toţii post-ultra-neo-modernişti. Dar dacă nu mai vorbim cu astfel de cuvinte în viaţa de zi cu zi, la ce le mai folosim în poezie? Nu ne putem întoarce la clasici decât pentru a-i admira pe ei şi epoca lor, dacă însă încercăm să-i copiem, tare îmi este că vom cădea în ridicol. Pentru că aceia care ne citesc nu mai trăiesc în secolul respectiv.

pârâu - 2008-03-26

Bună ziua Bianca! Am reflectat îndelung asupra tuturor comentariilor născute urmare a prezenţei mele în această comunitate. Pot să-ţi dau dreptate în privinţa câtorva lucruri, în privinţa altora, nu. Dar cred că cel mai potrivit răspuns îl vei găsi în citatul de mai jos, preluat din Paler: ”Avem timp pentru toate. Să dormim, să alergăm în dreapta şi-n stânga, să regretăm c-am greşit şi să greşim din nou, să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine; avem timp să citim şi să scriem, să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris; avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm, avem timp să ne facem iluzii şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu. Avem timp pentru ambiţii şi boli, să învinovăţim destinul şi amănuntele, avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem timp să ne alungăm întrebările, să amânăm răspunsurile, avem timp să sfărâmam un vis şi să-l reinventăm, avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem, avem timp să primim lecţii şi să le uităm după-aceea, avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem. Avem timp pentru toate. Am învăţat că nu trebuie să te compari cu ceea ce pot alţii mai bine să facă; ci cu ceea ce poţi tu să faci. Am învăţat că doi oameni pot privi acelaşi lucru şi pot vedea ceva total diferit. Am învăţat că este prea greu să-ţi dai seama unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii şi a-ţi susţine părerile.” Dar, pentru că Fragmentul nu răspunde în totalitate punctelor de vedere exprimate de tine, mai fac următoarele precizări şi, te rog să le interpretezi ca atare: - scriu doar de aproape trei ani poezie; nu ştiu de ce şi cum a început, dar zilnic se iveşte căte o alcătuire căreia nu pot şi nu vreau să mă opun; eu nu caut scrisul, m-am trezit făcând-o la o vârstă la care poate doar timpul liber la dispoziţie ar justifica asta; - dar mă regăsesc pe mine şi viaţa mea în ceea ce scriu; (profetul spune în motto-ul său: ”poezia nu este viata si viata nu este poezie”) şi iată că mă văd silit să-l contrazic; - faptul că scriu în formă desuetă nu-i vina mea; limba folosită însă este cea din DEX, niciunul dintre cuvintele utilizate nefiind proscris, sau nu încă; - aceeaşi întâmplare face să iasă la iveală 16 tematici diferite în alcăruiri care ”reclamă” astfel de cuvinte, ex. celor din ”Poveşti din veac” - tematică istorică şi epică, sau ”Arama”- tematică religioasă şi nicidecum limbaj up-datat; - la fe, în cazul poeziei de dragoste cu împliniri sau eşecuri, al pastelurilor şi a celei meditative, curge totul într-un limbaj uzual, chiar simplu cum ai remarcat, dar până la fortuite aprecieri gen manea, crochiu slab realizat, iz învechit, ridicol, mai e cale lungă; - eşti liberă să ai opinii aşa cum consideri, dar aş dori, dacă tot ai avut amabilitatea să te opreşti pe o pagină a mea, să-ţi acorzi unul suplimentar şi să răsfoieşti dintre ”textele deja scrise şi aruncate”, deja postate aici sau aiurea şi vei putea constata că cei peste 100.000 de lectori în peste doi ani, au desigur, păreri împărţite; - tare mi-e teamă că procedaţi într-un fel ”izolaţionist” şi asta duce la crearea unor elite ireale; - forma unei alcătuiri poate fi discutabilă, mesajul nu, decât dacă se încalcă grosolan principii sau regulamente; ori eu nu m-am abătut de la niciunele deocamdată; - ai exprimat în finalul primului paragraf al comentariului, citez: ”Din păcate, dacă aici avem de-a face pur şi simplu cu aruncarea unor texte deja scrise, la intervale regulate, cu refuzul tău de a interveni sau încerca o schimbare, cu lipsa completă de interacţiune faţă de ceilalţi membri care postează aici, îngustarea aceasta a orizontului şi intereselor pe hermeneia cu alte cuvinte, nu cred că te vei folosi prea mult de hermeneia. Şi nici vice versa.” - fac următoarele precizări: interacţiunea are două aspecte, postez, sunt citit/criticat/apreciat şi răspund, dar absolut nimeni nu poate pretinde să modific un text doar pentru că i se pare altfel decât poate înţelege; în acelaşi plan al interacţiunii, îmi recunosc limitele în a exprima opinii stilistice, neavând competenţe de critică literară, şi atunci mă abţin. - dacă însă ai vrut de pe poziţie colegială, sau de pe poziţia autorităţii cu care eşti investită, să-mi sugerezi să stopez colaborarea cu Hermeneia, pot doar să iau act de acest punct de vedere, însă o decizie voi lua doar urmare a unei înştiinţări a acelei autorităţi care a aprobat apartenenţa mea la acest grup (chiar dacă a făcut-o urmare a celei de-a doua solicitări). Devin plictisitor, nu-i aşa? Mă opresc, însă cred că o anume reţinere în a da verdicte chiar de la început este cel puţin oportună.

Profetul - 2008-03-26

Domnul Oana, eu nu stiu ce probleme ai dumneata dar observ si eu unele lucruri. Observ de exemplu ca te comentezi numai pe dumneata. Observ ca te legi de motto-urile altora fara sa spui de ce si fara sa explici de ce nu esti de acord cu ele. Observ ca ai senzatia ca cineva vrea sa te scoata afara de pe hermeneia si alte aberatii din astea. Eu sint ceva mai putin "soft" decit Bianca. Si am sa ti-o spun franc: Scrie bine (elitist sau cum vrei sa ii spui) si ai sa ai zile multe si multe aprecieri pe Hermeneia. Scrie prost si vei avea zile grele. Pentru ca aici tragem cu prastia in tot ce e slab si nu are vlaga. Acum sa nu ne intrebi de unde descoperim noi ca e slab si nu are vlaga pentru ca daca are vlaga poate sa stea in doua picioare si sa se apere. Daca nu poate, cade. Deocamdata dumneata inca nu ai postat mult pe Hermeneia dar din punctul meu de vedere nu prea au depasit nivelul mediocru textele. Vom vedea ce va urma. In ce priveste modul cum functioneaza Hermeneia sau ce criterii are parerea mea este ca deocamdata nu te-am intrebat ce parere ai si deci probabil ca nu ne intereseaza. Cind ne va interesa te asigur ca am sa te intreb personal. Asa cum am facut-o cu altii. Dar deocamdata nu. Asa ca banuiesc ca iti dai seama ca e polticos sa le pastrezi pentru tine. Asa cum functioneaza Hermeneia si principiile pe care le are in prezent cred ca este destul de bine si printre altele realitatea o confirma.

pârâu - 2008-03-26

Am reţinut şi punctul Dumneavoastră de vedere domnule Titarenco. Nu de comentarii îmi fac griji, ci de modul în care se încearcă încorsetarea sau deturnarea aprecierilor sau punctelor de vedere ale altora (a se vedea prima mea postare şi reacţiile stârnite de ea). Despre calitatea textelor mele, aşa cum aţi spus, este vreme să discutăm pe măsură ce vor fi postate, iar termenul ”elitism” nu se referea nicidecum la ele. Despre motto, am spus deja: eu consider că poezia face parte din viaţă şi viaţa e plină de poezie. Nu vă faceţi probleme, n-o să cad de la prima clătinare! Asta pentru că eu cred în bunul simţ. Al meu în primul rând.

bobadil - 2008-03-26

Stimate domn, Mie imi vine greu sa estimez varsta si/sau experienta Dvs de aceea aleg varianta acestei forme epistolare si oarecum protocolare de adresare, pentru a nu comite vreo eroare chiar asa, din prima. Poemul acesta pe care marturisesc ca l-am citit de exact trei ori mi-a trezit urmatoarele concluzii plus zero emotii literare: 1/ Rima este nenaturala, fortand granitele limbii romane pana dincolo de semnatica si uneori chiar de gramatica: "marcându-i urbei somnuri efemere şi-a catedralei grea singurătate" o semantica greoaie si incalcita, de fapt ce doreati sa spuneti ca nu e clar deloc? "rămân peste oraş parcă de pază, doar liniştile care îngroşează" - forma corecta a verbului este "ingroasa", Dvs. aici ziceti "ingroseaza" doar asa, ca sa rimeze si nici macar nu rimeaza prea bine cu "paza". 2/ Imaginea poemului nu e rea, bat clopotele si apoi se asterne linistea, dar aceasta tema am citit-o abordata in poeme adevarate care pe mine m-ar fi impiedicat sa scriu asa o chestie cum este acest text al Dvs. Si daca doar de de jena eu asa as fi facut. Pe cuvant de onoare ca asa as fi facut stimate Domnule Oana Parau. Cu nepretuita stima si aleasa mandrie, Andu

Sapphire - 2008-03-26

Ovidiu, eu am convingerea că am postat un comentariu foarte la obiect şi suficient de clar. Mai mult decât atât, avem pretenţia că suntem cu toţii oameni maturi care ştiu să facă faţă criticii, fără a se teme că există ceva dedesubturi ascunse. N-am vrut să spun nimic mai mult decât ce am spus, victimizarea nu vă pune deloc într-o poziţie avantajoasă. Ceea ce este însă perfect adevărat este, aşa cum a subliniat şi Virgil, că oricine postează pe hermeneia trebuie să se aştepte la păreri deosebit de critice, şi să încerce să se folosească de asta. Cum alegi să te foloseşti sau nu, e numai alegerea ta. Singura consecinţă ar fi, dacă nu te interesează ce avem noi de spus aici pe hermeneia despre scrierile tale, că, fie noi toţi suntem complet pe lângă ce înseamnă poezie (ceea ce, teoretic, e posibil, dar atunci nu văd de ce te-ar mai interesa părerile noastre), fie tu vei continua să scrii la fel de slab, şi atunci mă întreb de ce mai scrii. Oricât ţi-ar părea de greu de crezut, îţi garantez că toţi care scriem aici am trecut prin faza "scriu pentru că nu am încotro", "nu eu caut scrisul, el mă caută pe mine". Etapa următoare ar fi "nu primesc tot ceea ce mi se oferă, pot să triez". Părerea mea, şi subliniez asta, Ovidiu, părerea mea personală este că, până când nu devii cel mai drastic critic al tău, nu vei reuşi să scrii mai bine. Iar dacă din asta vei înţelege că trebuie să accepţi ORICE critică, iar nu citeşti cu atenţie. Când vei putea să fii cel mai drastic critic al tău, vei şti şi să aperi ceea ce tu consideri că merită să fie apărat şi îi faci pe ceilalţi să vadă. Mai departe, despre limbaj: ciclul "Arama" - în toţi anii de când merg la biserică şi la mănăstiri prin ţară, nu am auzi un preot vorbind despre "urbe", de exemplu. Să nu confundăm limbajul strict bisericesc, care, da, este încărcat de aşa-zise arhaisme (deşi, dacă îl citeşti pe Părintele Stăniloae, de exemplu, vei constata că în unele scrieri limbajul este simplu, apropiat omului de rând, în discursurile sale teologice însă, vei avea nevoie de ceva dicţionare la îndemână...), cu universul poetic care se centrează pe viaţa trăită religios. Referitor la interacţiunea cu hermeneia. Nu cred că sunt mulţi pe aici cu pretenţii de critic literar. Nu ne-am pus nici unul eticheta aceasta. De aceea te încurajez încă o dată, citeşte-i pe ceilalţi şi încearcă să comentezi. Este clar de ce te îndemn asta: îţi va spori capacitatea de percepţie şi, mai important, exact spiritul critic despre care vorbeam. Este un exerciţiu, nimic mai mult, pe care îl vei putea folosi apoi pentru tine. De citit am citit tot ce ai postat, nu este nevoie să comentez sub fiecare text însă. Iar atâta vreme cât nu precizez că ai încălcat în vreun fel regulamentul, poţi fi sigur că orice intervenţii ale mele sunt doar în calitate de membru al acestui site. La fel ca şi tine. Cam atât deocamdată şi te asigur că plictiseala nu intră în discuţie atâta vreme cât dialogul va fi civilizat şi la obiect.

vladimir - 2008-03-26

"crucea nopţii"... formulare argheziana dar desigur te poti revendica si tu de la traditia populara care numeste in acest fel miezul de noapte. "clopote stinghere"... formulare des intalnita si deja bagatelizata, stoarsa de orice semnificatie poetica. "bolţi întunecate"... parca am citit despre asta la Macedonski insa era intr-un context cu adevarat poetic. etc Rime trase pe roata doar doar o iesi ceva, versuri continuate nefiresc... o schita de poezie ratata.

francisc - 2008-03-26

am citit acest poem, intai dimineata, singur, fericit, apoi la amiaza, cu familia, aproape toti intrati in monitor, apoi seara, la fel, plus vecinii, cu pisicile si cateii printre picioarele noastre am savurat in liniste ac catedrala, apoi, furisandu ne la baie, pe rand, trageam cate un bocet foarte tare. zambind rusinat ne luam locul si salivam in continuare in fata ecranului. numai cel mic schimba canalul, fiind cunoscut in cartier pt pasiunea sa fata de struti. si acum, in cand scriu, deja rostind cu inima vad cum totul se ingroseaza in juru mi, o, viata mea, ma-ntunec!

pârâu - 2008-03-30

stimaţi colegi, am citit cu atenţie comentariile postate de către fiecare; voi încerca să mă integrez în această comunitate, propunând alcătuirile mele în formele lor desuete pentru unii (dar singurile aflate la îndemâna mea deocamdată) actualizate prin tipul lor de mesaj şi care vor fi judecate pe măsura prezentării lor. Bianca, fii sigură că citesc aproape tot ce se postează şi pe acest site, iar faptul că nu relaţionez cu autorii nu înseamnă nici dezinteres, nici o redusă capacitate de înţelegere, ci doar un altfel de prezenţă, cu influenţele ei reciproce. Modul elegant în care au fost exprimate majoritatea punctelor de vedere mă face să trec cu vederea intervenţiile care s-au vrut răutăcios-corective şi mă îndeamnă să merg mai departe.