| |
|
| |
Lemnul trunchiului se-adună
Carnea fierului o strânge
Mi-s rădăcinile adânci mustind de sânge
Istoria, inele plânse-n jur de lună.
Verdele-mi străpunge carnea,
Sudoarea morţii care mă petrece
Din albul de petală tremurata
Filtrez lumina ce în fruct se coace.
Lumina ştie-a naşte curcubeie
Şi fără să mă-ntrebe în culori s-a îmbrăcat
În taina nopţii care ma încheie
Da, m-am simţit şi mă simţesc trădat.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| hialin -
2008-03-25 |
Buna seara !
Un text slab ! Aritmii evidente, rima aleatorie stereotipii multiple.
"Lemnul trunchiului " e sintagma ambigua, iar unul din sensuri este chiar cel propriu ceea ce transforma superlativul stilistic intr-unul superfluu.
"Radacini adanci" banal, slab, nu soune mai nimic.
"Istoria, inele planse-n jur de luna" nu vad legatura, mi se pare incoerent.
Strofa doi este foarte foarte foarte slaba.
Finalul cu o licenta inutila "ma simtesc" ?
In opinia mea exista o problema. Este o mare diferenta intre textele dumneavoastra de-aici si ultimele postari. Trebuie sa faceti ceva in privinta asta, pentru ca, va spun cu parere de rau, ultimele texte sunt foarte slabe. Incercati sa petreceti mai mult timp cu un text si postati-l atunci cand aveti cu adevarat un text. Incercati sa-l cititi tare veti sesiza aritmiile, iar daca insistati pe vers clasic incercati o masura ce variaza la o silaba... in acest fel se obtine ritmul cel mai simplu. Lucrati pe tema... Ceea ce am citit este neinspirat, se intanmpla ceva si cred ca dumneavoastra stiti mai bine. Incercati sa reflectati asupra ideii !
Ialin
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com